Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Este situat în cimitirul satului Totoreni (comuna Tărcaia), din județul Bihor, în apropiere de DJ 764 F, la 8 Km de municipiul Beiuș și de DN 76: Oradea-Beiuș-Deva.

An/secol:

A fost construită în anul 1697

Detalii principale / personalități / evenimente:

Biserica de lemn din Totoreni a fost construită în 1697, fiind situată între localitățile Totoreni și Băleni (comuna Tărcaia, județul Bihor). Ea a reprezentat un reazem pentru multe generații de români care aveau nevoie de lăcașuri de cult pentru practicarea credinței ortodoxe străbune - sprijin al locuitorilor băștinași în fața politicii agresive de deznaționalizare. Biserica din Totoreni probează cunoștințele și priceperea meșterilor români în meșteșugul prelucrării lemnului și reprezintă un adevărat monument de arhitectură populară, față de care posteritatea are obligația de a-l conserva și transmite generațiilor viitoare.
Biserica din Totoreni a primit hramul „Adormirea Maicii Domnului” și a înregistrat de-a lungul secolelor câteva momente esențiale. Din raportul episcopului Meletie Covaci, datat în 1752, aflăm că biserica este din lemn și acoperită cu șindrilă. În anul 1818 a fost realizată pictura interioară a bisericii de către pictorul Simion Darabant, iar în 1927 biserica a dobândit un nou acoperiș, din tablă și țiglă, după cum este și în prezent.

Scurt istoric:

Adevărate monumente de artă, bisericile de lemn din Țara Beiușului reprezintă o creație a sufletului românesc de pe aceste meleaguri, impunându-se prin unicitate și caracteristici în întreaga țară, dar și în lume. Au apărut odată cu creștinismul în acest spațiu, dar fiind construite din materiale perisabile durabilitatea lor a fost limitată. Se impune, cu acuitate, să le protejăm și să le conservăm pentru că numărul lor abia mai depășește cifra de 30 în Depresiunea Beiuș.
Biserica de lemn din Totoreni este construită în mijlocul satului, pe o ridicătură de pământ, de unde putea să domine întreaga priveliște înconjurătoare, dar și pentru a fi apărată de anumite calamități. Are un plan dreptunghiular, cu interiorul compartimentat în: pronaos (tindă), naos și absidă. La baza construcției se află un soclu de piatră înălțat până la 30-40 cm deasupra solului, cu rolul de a feri talpa bisericii de umezeală. Pereții sunt din bârne groase, din gorun, fasonate în patru fețe, iar în colțuri erau prinse în cheotori drepte sau în coadă de rândunică. Turnul are rol și de clopotniță și este situat în partea vestică a bisericii, având scheletul ancorat în patru grinzi situate deasupra tindei. Exteriorul bisericii se remarcă prin prezența unor cununi de bârne, care prezintă răsuciri alternative din loc în loc. Ferăstruicile, cu o înălțime de aproximativ 20 cm și lățimea de 15 cm. Deasemenea, portalul este foarte ornamentat cu diferite motive: brâuri, rozete cu șase petale, vârtejuri, romburi etc.
Biserica este datată printr-o inscripție aflată pe una din grinzile pronaosului, în exterior, în partea stângă a intrarii: „Ziditu-s-au această sfântă beserică după întrupare Domnului Leatu 1697”. În 23 martie 1745, locuitorilor satelor Totoreni, Tărcăița, Mierag și Băleni li s-au aprobat două măji de fier „pentru șindrilit și podit”, ceea ce ne arată că în acel moment locuitorii celor două sate foloseau o singură biserică, cea din Totoreni.
În urma vizitei canonice a episcopului Meletie Covaci, din anul 1752, s-a întocmit un raport amănunțit despre bisericile din Țara Beiușului, din care aflăm că biserica din Totoreni este din lemn și acoperită cu șindrilă.
Pictura bisericii a fost realizată de către pictorul Simion Darabant, în 1818 („Această sfântă beserică s-au zugrăvit cu cheltuiala satului Totoreni cu strădania parohului Mihail, sfăt Mlende Urs în anul Domnului 1818”), care a pictat și biserica din Tărcăița, în 1816, și biserica din Gurani, în 1814. Tot în 1818, biserica a cunoscut o renovare majoră. Ușa care ducea din tindă în perindele a fost desființată, iar în locul acesteia s-au bătut scânduri groase care au fost zugrăvite în continuarea pereților tindei.
În interior, spațiul ocupat de femei era despărțit de cel al bărbaților printr-un perete de grinzi. Pronaosul este podit, iar naosul este acoperit de o boltă semicilindrică, colorată în roșu, galben și albastru. Din pictură se mai pot observa în altar câteva fragmente pictate ce înfățișează Sfinții Părinți. Iconostasul este împodobit în partea de jos cu icoanele Sf. Gheorghe și a Sf. Dimitrie și este ornamentat cu icoane mărginite de ștergare albe din pânză, decorate cu cusături roșii și negre. În anul 1927, acoperișul de șindrilă a fost înlocuit cu cel de acum, din țiglă și tablă, păstrându-se, cu mici reparații, până în prezent.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Biserica de lemn din Totoreni-un monument istoric și arhitectural românesc
Biserica de lemn din Totoreni este un monument arhitectural, care ne oferă informații despre viața și spiritualitatea românilor din satul Totoreni, dar și din cuprinsul întregii Țări a Beiușului. De multe ori trecem nepăsători pe lângă bisericile de lemn din zona în care trăim sau, în cel mai bun caz, le acordăm o minimă atenție, fără să știm ce reprezintă ele cu adevărat pentru istoria românilor din această parte a Bihorului. Ele poartă mai multe semnificații, dar, dintre toate, se evidențiază mai ales două. Pe de o parte, această biserică de lemn din Totoreni, care poate fi luată ca etalon pentru celelalte asemenea edificii religioase din zonă, este simbolul permanenței românilor în această parte de vest a României. Avem, așadar, în vedere semnificația istorică a acestui monument. Biserica ne transmite informații și despre viața românilor din secolele XVII-XVIII, când aceasta a fost construită. Proporțiile sale reduse ne vorbesc despre lipsa resurselor financiare ale locuitorilor, care erau copleșiți de sarcinile numeroase pe care le aveau față de stăpânii lor vremelnici, Episcopia Romano-Catolică și statul austriac.
Predominarea materialului lemnos în cadrul edificiului, ne oferă o nouă informație despre viața zbuciumată a românilor bihoreni, care erau considerați de națiunile privilegiate (maghiari, secui, germani) doar un popor tolerat. În Depresiunea Beiușului (sudul județului Bihor), românii și-au edificat ca și locașe de cult biserici de lemn și mai puțin din piatră pentru că, la fel ca în toată Transilvania, au avut interdicția din partea ocupanților maghiari și austrieci de a-și construi edificii durabile, în piatră sau zid. Românii fuseseră opriți să-și ridice construcții din piatră pentru că acestea le puteau servi ca fortărețe într-un eventual conflict cu autoritățile dominante ale vremii. Prin această măsură, autoritățile maghiare urmăreau să dovedească și că românii n-au un trecut prea îndepărtat în Transilvania, pe când bisericile lor și alte edificii, dacă erau construite din materiale rezistente, erau o dovadă de necontestat și peremptorie asupra vechimii lor. Lemnul le-a oferit oamenilor locului materia primă pentru aceste monumente de arhitectură, care se remarcă prin armonie și care i-au ajutat să comunice cu divinitatea.
Biserica de lemn din Totoreni însumează, apoi, valoarea de monument de arhitectură. Măiestria cu care au fost realizate îmbinările din lemn și perfecțiunea construcției, ne vestesc despre priceperea meșterilor în arta lemnului din Țara Beiușului.
Un element specific acestei biserici îl constituie existența „perindelelor”, care erau prispa, de aproximativ 5 m, de-a lungul naosului, unde hoții sau adulterii erau judecați și, dacă erau găsiți vinovați, erau puși să-și ispășească pedeapsa, fiind așezați în genunchi, cu mâinile și capul printre bârnele de lemn, doar corpul rămânând în perindele. Pedeapsa putea fi de o zi sau două, dar ajungea chiar și la o săptămână. Se desprinde de aici și importanța judiciară a acestui lăcaș de cult.
În concluzie, remarcăm mai ales valoarea istorică și arhitecturală a acestui monument vechi de 318 ani, ceea ce ne obligă la a-i arăta grija și considerația cuvenite.


                        



01-01-1970       Liceul Vocațional Pedagogic „Nicolae Bolcaș” Beiuș       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro