Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Cetatea se află amplasată pe un deal în centrul localității Slimnic, iar accesul la obiectivul istoric se face urcând pe jos, sau cu mașina, pe strada După Cetate.

An/secol:

sec. XIV

Detalii principale / personalități / evenimente:

Cetatea a fost supusă unor numeroase atacuri și asedii. Printre cele mai importante:1529 voievodul Ioan Zapolya, 1531marele vornic Grozav, comandant al lui Petru Rareș, 1602 Moise Secuiul,1603 Gabriel Bathory, 1659 Gheorghe Rakoczi al II-lea, 1706 comandantul curuț al lui Francisc Rakoczi al II-lea ,Lerenz Pekri, 1849 Iosif Bem. În starea actuală, monumentul poate fi vizitat creând o vie impresie grupurilor de vizitatori.Cetatea este locuită și îngrijită de către o familie de localnici, care oferă și informații despre obiectiv.Vara, și nu numai, cetatea este vizitată de grupuri de turiști, ale căror autocare sau autoturisme pot fi parcate la poalele dealului pe care se înalță mândra cetate.

Scurt istoric:

Coloniștii sași s-au așezat în Slimnic în a doua jumătate a secolului al XII-lea.Prima atestare scrisă a localității Slimnic datează din anul 1282, când se face referire la Reynaldus, preot paroh de ,, Stolshunbrecht”. Denumirea germană consacrată de Stolzenburg, datează din 1341, care înseamnă Cetatea Mândră. Deși nu se cunoaște anul începerii lucrărilor pentru ridicarea cetății, specialiștii opinează pentru secolul al XIV-lea. Cheltuielile de ridicare ale cetății au fost suportate de orașul Sibiu (Hermannstadt), care avea nevoie de un avanpost destinat opririi sau întârzierii atacurilor care ar fi venit dinspre nord. Cetatea are o formă alungită extinsă pe axa nord-sud, este construită din cărămidă și piatră,cu o lungime a zidurilor de 300 m. În partea de vest zidurile ajung până la 18 m înălțime fiind susținute de puternici contraforți în trepte. Interiorul cetății este împărțit în două curți ( o curte la N și alta la S) delimitarea fiind făcută de zidurile unei biserici gotice care nu a fost niciodată terminată. În curtea din incinta nordică se află o cameră a împăcării, unde erau închise cuplurile care voiau să divorțeze. Și stăteau acolo până se împăcau și renunțau la gândul rău. Legenda zice că vreme de 200 de ani, la Slimnic au fost doar două divorțuri. Cetatea era străjuită de trei turnuri: Turnul Clopotniței, înalt de 12 m și solid construit, Turnul Slăninilor(Spaeckturm), unde sătenii își păstrau rezervele de carne și Turnul de Poartă, din partea sudică, prăbușit în 1870. În repertoriul arheologic al județului Sibiu se face mențiunea că pe peretele sudic există o inscripție latină care spune “Gabriel Báthori, spaima ţării noastre. Frumuseţea ţi-a dat-o Dumnezeu, sufletul ţi l-a dat diavolul. Cu ambele vei fi al dracului. Johannes Brandt, refugiat din Sibiu. Anno 1611“. Pe un perete al Turnului Slăninii este un fragment de inscripție, tot în latină, datat din 1719 care spune “să fie fericiți și bucuroși” În secolul al XV-lea cetatea a fost extinsă iar ,pentru întărirea apărării, pe ziduri au fost prevăzute metereze și guri de păcură. În secolul al XVI-lea, în partea de sud, s-a construit un bastion în jurul fântânii de 40 m adâncime ce asigura aprovizionarea cu apă în caz de asediu prelungit.În partea de vest a mai fost construit un bastion de artilerie, iar la sistemul de fortificații existent s-a mai adăugat o a doua centură, care pornea din zona bastionului fântânii, spre vest și est, până la biserica și casa parohială de la poalele dealului. Această centură a fost distrusă de curuții conduși de Lerenz Pekri în urma asediului din anul 1709.După masivele distrugeri provocate de asediul curuților, în anul 1717, s-a făcut o colectă publică în satele săsești din jur pentru repararea cetății. Lucrările au fost oprite în 1719 ca urmare a unei epidemii de ciumă. În 1800 s-au reconstruit o parte din zidurile cetății, dar în 1872 s-a prăbușit partea sudică a zidului ce proteja curtea fântânii. Distrugerile au continuat în secolul XX, în timpul celor două conflagrații mondiale, în Primul Război Mondial a fost rechiziționat Clopotul Mare, o piesă foarte valoroasă istoric,în Al Doilea Război Mondial când soldații sovietici au distrus ceasul aflat pe Turnul Clopotniță. În 1957, prin contribuția localnicilor s-a restaurat Turnul Clopotniță iar în 1959, cu fonduri de la bugetul de stat au fost restaurate zidurile cetății. Din păcate, lucrările de renovare și restaurare din 1959 au fost și ultimile lucrări de mare amploare. Cetatea se află în proprietatea Parohiei Evanghelice Slimnic și este cuprinsă în Repertoriul Arheologic Național cu Codul LMI(Lista monumentelor istorice) SB-II-m-A-12552.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Am vizitat cetatea de mai multe ori,în diverse momente ale anului, și pot spune că de fiecare dată am găsit-o fermecătoare și diferită, pregătită parcă să-și reverse asupra mea toate tehnicile de seducție. În decorul hibernal, cetatea cu zidurile înegrite și crăpate de trecerea inexorabilă a timpului pare desprinsă din descrierile gotice ale lui Briam Stoker. Primăvara, albastrul senin al cerului și verdele crud al ierbii și frunzelor copacilor trezesc la viață parcă și multisecularele ziduri ale cetății. În zilele caniculare ale verii, răcoarea din interiorul zidurilor este o răsplată în plus pentru turistul care a poposit aici. Aflat pe dealul cetății, înconjurat de pastelurile toamnei, în proximitatea zidurilor, ești îndemnat inevitabil la meditații despre sensul vieții. Accesul în cetate se face printr-o portiță străveche din lemn, care te obligă, dacă ești o persoană mai înaltă, să execuți prin aplecarea corpului, o reverență plină de respect pentru maiestuosul sit. De cum am intrat în prima și cea mai mare dintre cele două curți din interiorul cetății sunt copleșit de măreția zidurilor care mă înconjoară din toate părțile. Turnul Clopotniță aflat în partea din stânga a curții te îmbie imediat să-i escaladezi către vârf scările, de unde priveliștea e cu adevărat minunată. Dar până să ajung în vârful turnului, privirea îmi este atrasă de diferite inscripții scrijelite pe zidurile de cărămidă din interior, semn că moda marcării prezenței umane este de fapt foarte veche:1907 – J. Keul, 1903, 1846, 1794 – M. Br. Deschiderile din vârful turnului îmi oferă o splendidă panoramă asupra cetății și satului. Continuând periplul prin cetate atenția îmi este captată de un șir de ziduri de cărămidă sprijinite pe ogivele specifice artei gotice. Acestea aparțin unei biserici gotice căreia destinul i-a refuzat șansa finalizării construcției. Trecând pe sub impresionantele arce frânte am pătruns în curtea orientată spre sud unde, spațiul mai puțin generos și faptul că sunt înconjurat de ziduri îmi crează o ușoară anxietate. Întorcându-mă în curtea principală observ, orientată spre est, o încăpere care mă îndeamnă să-i calc pragul. Este o cameră a împăcării, unde erau închise cuplurile care voiau să divorțeze. Și stăteau acolo până se împăcau și renunțau la gândul rău. Legenda zice că vreme de 200 de ani, la Slimnic au fost doar două divorțuri. Dar dacă am ajuns la legende și întâmplări istorice, o mare șansă ai dacă îl găsești pe pastorul evanghelic Walter Gottfried Seidner, care în ciuda vârstei sale de 88 de ani, te surprinde printr-o elocință demnă de retorii antici romani. Dealtfel părintele (așa simplu cum îi place să i se spună) este și un recunoscut scriitor în peisajul literar sibian, fiind poreclit pentru erudiția sa, Voltaire. De la părintele Seidner am aflat legendele Cetății Slimnicului: a fost un vrăjitor care avea trei fete cu puteri magice. Cea mai mare a construit într-o singură zi o cetate mare la Tălmaciu, numită Coroana Țării. Cea mijlocie a construit în 3 săptămâni cetatea de la Slimnic – Cetatea Mândră. Cea mai mică și mai cuminte a spus “singură nu pot face nimic, dar cu ajutorul lui Dumnezeu voi face din această cetate un adevărat castel și voi face și o biserică” – și a făcut cetatea de la Cisnădioara. O altă legendă spune că în timpul asediului curuților, bărbații satului care apărau cetatea primeau alimente printr-un tunel ce lega cetatea de o capelă din cimitirul săsesc. De câteva ori pe săptămână, cei rămași în sat mimau o procesiune funerară în cadrul căreia duceau la capelă un sicriu, ca și cum ar fi murit cineva. În sicriu puneau însă alimente iar noaptea cei din cetatea veneau prin tunel și luau alimentele. Însă, se spune, o localnică s-a îndrăgostit de-un soldat curuț și i-a spus secretul tunelului, astfel că cei din cetate n-au mai primit alimente și au fost învinși. Tot de la părintele Seidner am aflat despre existența, pe peretele sudic, a unei inscripții în latină pe care stă scris “Gabriel Báthori, spaima ţării noastre. Frumuseţea ţi-a dat-o Dumnezeu, sufletul ţi l-a dat diavolul. Cu ambele vei fi al dracului. Johannes Brandt, refugiat din Sibiu. Anno 1611“. Pe un perete al Turnului Slăninii este un fragment de inscripție, tot în latină, datat din 1719 care spune “să fie fericiți și bucuroși”. Dealtfel prezența acestor inscripții este cuprinsă și în repertoriul arheologic al județului Sibiu. Cetatea de la Slimnic poate fi vizitată de turisti, care beneficiază, spre deosebire de alte destinatii asemanatoare, și de informatii de specialitate.Problema în acest caz este că un monument atât de impunător este foarte puțin cunoscut. Cetatea s-a aflat tot timpul in proprietatea obștii locale, fiind locul în care țăranii își țineau proviziile. Accesul până in localitatea Slimnic este destul de simplu, de pe șoseaua principală Sibiu-Mediaș, fiind la o distanță de aproximativ 17 kilometri. Și acum, la încheiere, câteva informații prozaice, dar utile: cetatea poate fi vizitată zilnic între orele 10-19,( în situația în care este încuiat apelați numărul de telefon aflat expus pe portița de lemn de la intrare, și în scurt timp o să apară cineva să vă deschidă și să va ofere un mic ghidaj), prețul unui bilet fiind de doar 3 lei. Vă aștept la Slimnic să cunoașteți în mod nemijlocit farmecul și magia Cetății Slimnicului, Cetatea Mândră.


                           



01-01-1970       Școala Gimnazială Slimnic       2 comentarii

  Anonim



    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro