Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Monumentul este localizat pe str. Avram Iancu, nr. 316, loc. Ghimbav, la 500 de metri de intrarea dinspre Brașov de pe DN1. Coordonate geografice: 45°39'36.2"N 25°30'28.4"E.

An/secol:

Biserica a fost ridicată în anul 1780, iar în anul 1830 i se adaugă turnul de clopotniță, contraforții și pridvorul.

Detalii principale / personalități / evenimente:

Biserica este ctitorită de brașoveanul Ioan Boghici, un negustor bogat, care a costruit și alte biserici în Țara Bârsei. Clopotele bisericii sunt rechiziționate în primul război mondial de către armata austro – ungară. Arhivele bisericii sunt distruse.

Scurt istoric:

Sat de coloniști germani, Ghimbavul este atestat documentar începând cu anul 1342. Vechiul sat săsesc din Țara Bârsei, Weidenbach, are o istorie bogată și zbuciumată, de aproape 700 de ani, marcată de invazii, războaie și distrugeri. Despre românii stabiliți aici nu se cunoaște exact momentul când au început să se stabilească la periferia satului săsesc. Se cunoaște că majoritatea lor au venit din zona Branului și a Făgărașului și că erau oameni săraci și neștiutori de carte, care au sosit în etape, o dată cu nevoia de forță de muncă. În izvoarele oficiale (recensăminte) românii sunt amintiți mult mai târziu, abia la sfârșitul secolului al XVII – lea, când numărau aproximativ 30 de familii, adică vreo 150 de suflete. La început slujba religioasă s – a făcut în jurul unei troițe, apoi a fost construită o biserică din nuiele, care a ars în 1737. Aceasta a fost înlocuită cu o alta, construită în același an din lemn cu împletituri din nuiele și care avea pereții căptușiți cu paie și pământ. Atunci când și aceasta a ars, sătenii au cerut ajutorul negustorului Ioan Boghici, ctitorul mai multor biserici în Țara Bârsei. Bogatul negustor brașovean donează suma necesară construirii sfintei biserici, însă nu se cunoaște nici costul lucrării și nici cine a întocmit planul construcției. Tot ceea ce se cunoaște este că munca de salahori au făcut – o localnicii enoriași. Astfel a fost zidită Biserica Ortodoxă Sfânta Treime din Ghimbav în anul 1780. Stă mărturie în sprijinul acestui fapt, inscripția care se poate vedea pe piciorul de piată al Sfintei Mese: 10 iunie 1780. Sub ocrotirea Dreptului de concivilitate și a Edictului de toleranță religioasă date de împăratul Iosif al II – lea în 1781 este obținut terenul din jurul bisericii: curtea bisericii – cimitirul și ulterior, în anul 1830 se construiește și clopotnița, contraforții și pridvorul. La începutul sec. al XX – lea se adaugă iconostasul din lemn care este lucrat și pictat de către maestrul Maximilian din Brașov, profesor la Liceul Andrei Șaguna și pictorul Constantin Bucătaru. Stranele din lemn de stejar au fost construite de enoriașul bisericii, meșterul tâmplar Șuraru Ionel și sculptate și decorate de același maestru Maximilian. Pardoseala bisericii este o podea simplă din scândură de stejar. Nu se cunosc date despre sfințirea bisericii. Se presupune că în piciorul Sfintei Mese ar fi fost depuse sfintele moaște. Arhivele vechi ale bisericii, de la începutul sec. al XIX – lea au ars în 1916, în timpul primului război mondial când au fost rechiziționate și clopotele de către armata austro – ungară. Noua arhivă începe cu anul 1919/ 1920. Biserica a fost restaurată în mai multe etape. Prima restaurare capitală a durat aproape cinci ani între anii 1960 – 1965. Pictura murală în tehnica fresco a fost realizată în anul 1961 de către pictorul Iosif Vasu din București în stil neobizantin. În același an, s – au descoperit pe peretele dinspre sud al pridvorului bisericii, deasupra ușii de intrare în pronaos, două scene ale Judecății de apoi, Raiul și Iadul, pictate la 1814 de către Nicolae Zugravu și ”uitate” până la data restaurării sub straturile succesive de tencuială. A urmat apoi o restaurare și curățare a picturii bisericii, desfășurată în anul 1983. Unele obiecte de cult, cărți bisericești și icoane degradate, datând din perioada 1748 – 1900, au fost trimise la muzee pentru a se încerca recuperarea și restaurarea lor. În prezent, vechea biserică se află în stare de conservare, deoarece datorită creșterii numărului de locuitori și implicit a numărului de enoriași aceasta a devenit neîncăpătoare. Noua biserică a fost construită în apropiere de cea veche, dincolo de cimitir și are hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel și a fost sfințită în anul 2013. La începutul lunii martie 2016 s – au început noi lucrări de restaurare și consolidare a zidurilor bisericii după îndepărtarea vechii tencuieli.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Am aflat la geografie și istorie, la lecțiile despre orizontul local că localitatea în care trăim, Ghimbav, este un vechi sat săsesc. Noi știm că sașii trăiau în stânga Ghimbășelului, iar românii în dreapta lui. Drumul spre biserica ortodoxă trece prin partea românească a Ghimbavului, iar de o parte și alta a drumului sunt casele, aliniate pe marginea trotuarului. Biserica se afla în mijlocul zonei locuite de români și este înconjurată de cimitir, ca de o grădină. Pentru noi, copiii din Ghimbav, este un loc de legendă. În trecut, pe când Transilvania făcea partre din Imperiul Habsburgic, știm că românii nu prea aveau drepturi. Cu toate acestea, mereu ei și – au construit câte o biserică. La început, pentru că erau puțini și săraci în satul Weidenbach (Ghimbav) se închinau la o troiță. Apoi, au construit mai multe biserici din lemn care au tot ars. Până la urmă au înălțat cu ajutorul negustorului din Brașov biserica de astăzi, construită din piatră și cărămidă, apoi, i – au adăugat turnul pentru clopot. Bisericuța mică, cu turnul ca o săgeată are aproape 200 de ani de când s – a finalizat construcția ei. Când am fost în vizită anul acesta, ni s – a părut foarte mică și întunecoasă, dar ne – a impresionat liniștea ei și apoi, când ne – am mai obișnuit, am privit cu curiozitate pictura de pe pereți și ne – am amintit de sfinții și faptele lor despre care am învățat la religie. Cel mai mult ne – a impresionat pictura de la intrare, care este foarte veche și care este diferită de cea din interior. Ea reprezintă Iadul și Raiul. Când am ajuns acasă, am povestit ceea ce am văzut și am aflat că acesta este locul unde am fost și noi botezați și am primit prima împărtășanie, este locul unde s – au căsătorit părinții noștri. Noi credem că vom păstra mereu în sufletul nostru amintirea și imaginea acestui loc, oriunde vom merge și oriunde vom ajunge. Noi vom povesti și copiilor noștri, când vom avea, despre bisericuța noastră din Ghimbav.


                                       



01-01-1970       ȘCOALA GIMNAZIALĂ GHIMBAV       2 comentarii

  GIURANIUC MILICA

AICI NE-AM BOTEZAT SI NOI SI COPII MEI!

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro