Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
La 20 de km. de Oltenita, pe D.N. 4, la intrarea in satul Negoiesti, pe partea stangă, strada Matei Basarab

An/secol:

1649 – 1863

Detalii principale / personalități / evenimente:

Primele informaţii despre construirea unui lăcaş de cult în satul Negoieşti datează din anul 1624 în care se pomeneşte despre ridicarea ”mânăstirii Negoieşti” de către slugerul Stanciu în vremea lui Radu Şerban. Toate posesiunile deţinute de acest Stanciu au fost confirmate altor dregători domneşti de către Matei Basarab, lucru ce demonstrează că acesta a început ridicarea bisericii, dar nu a putut – o finaliza din cauza mazilirii sau a plecării din ţară.Existenţa în această localitate a ”conacului” (în perioada 1640 – 1650) ne confirmă încă o dată că în acest interval bierica din Negoieşti a putut fi terminată cu ajutorul soţiei lui Matei Basarab (doamna Elena). După secularizarea averilor mânăstireşti lăcaşul de cult din satul Negoieşti devine biserică mireană cu hramul Sfinţii Voievozi. În locul egumenilor şi călugărilor rămâne să păstorească un preot în persoana lui Damaschin care oficia slujbele religioase în biserică. Astazi, preotul care oficiază slujbele se numește Nicolae Trușcă.

Scurt istoric:

Primele informaţii datează din anul 1624 în care se pomeneşte despre ridicarea ”mănăstirii Negoieşti” de către slugerul Stanciu în vremea lui Radu Şerban, în vremea lui Matei Basarab, finalizarea ei fiind datorată soţiei lui Matei Basarab. Un document păstrat din anul 1648 referitor la unele proprietăţi dăruite de către Matei Basarab postelnicului Manea confirmă încă o dată faptul că în intervalul anilor 1647 – 1649 lucrările continuau la finalizarea acestui locaş de cult ce va primi hramul Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril. Din anul 1650 biserica din Negoieşti a fost ridicată la rangul de mănăstire din moment ce ea a fost închinată sfântului munte din Grecia. În 1680 se semnalase un prim atac din partea turcilor care au distrus mănăstirea. Atacurile se vor înteţi în anii următori, prezenţa turcilor fiind mai vizibilă după anii 1720. În anul 1847 Mitropolia Ţării Româneşti împreună cu Epitropia Sfântului Mormânt au luat decizia schimbării din funcţie a egaumenului Sofronie propunând în locul acestuia pe protosinghelul Antim. Acesta va prelua bunurile deţinute de mănăstire și întreprinde o serie de demersuri care să ducă la repararea în totalitate a mănăstirii. Astfel, el reușește ca în anii 1849-1850 să schimbe radical aspectul Mănăstirii Negoieşti. În anul 1860, biserica a intrat din nou în reparaţie, pentru finalizarea zugrăvirii interioare. Ocupaţia străină nu a ocolit însă nici Mănăstirea Negoieşti în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, ruşii au ocupat-o în trei rânduri (1802-1806; 1811-1812; 1853-1856) având aici un comandant, iar apoi austriecii care în anii 1851-1852 au staţionat aici cu efective. Potrivit legii de secularizare a averilor mănăstireşti, din anul 1863 Mănăstirea Negoieşti devine biserică mireană, în care va păstori preotul Damaschin. Biserica a fost zugrăvită în interior în perioada 1850-1854, dar din cauza unor acoperişuri sparte o parte din apă s-a scurs pe pereţi afectând aproape în întregime o parte din ziduri. După anul 1900 demersurile pentru repararea bisericii din Negoieşti au fost mult rărite. Mai ales după anii 1934, 1935 aici nu se mai desfăşoară nici un fel de activitate religioasă. În anul 1938 Prefectura Judeţului Ilfov comunica Ministerului de Interne şi Ministerului Culturii Naţionale că monumentul istoric care a existat în localitatea Negoieşti este într-o stare de ruină totală, fiind nevoie de reparaţii durabile pentru refacerea în întregime a ansamblului arhitectonic al vechiului aşezământ bisericesc care a existat aici. După anul 1950 au început să fie efectuate aici o serie de cercetări topografice şi arheologice pentru a elucida evoluţia acestei mânăstiri. La cutremurul din anul 1977 biserica este grav avariată. Începând cu anul 1982 se încep lucrări de reparație la biserică. Lucrările au fost executate în regie proprie conduse de preotul paroh Nicolae Trușcă. Fondurile fiind insuficiente, lucrările de reparație au continuat și in anii următori. Dându-și seama că fondurile necesare restaurării întregului complex istoric depășesc posibilitățile financiare ale parohiei și chiar ale județului, preotul paroh a alcătuit un proiect din fonduri europene nerambursabile. Proiectul consta în restaurarea bisericii, schimbarea celor 3 turle de pe biserică, restaurarea picturii, refacerea zidurilor împrejmuitoare, a clopotniței, construirea unei case monahale, a unui punct de informare turistică, amenajarea unei parcări cu 52 de locuri, forarea unui puț de mare adâncime și o ministație de epurare a apei menajere. Ctitoria Domnitorului Matei Basarab din satul Negoiești, com. Șoldanu este cel mai important monument istoric din jud. Călărași.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

La bunici

A sosit vacanța. Voi sta și în această vară la bunicii mamei, în satul Negoiești. De data aceasta o voi lua și pe prietena mea, Antonia cu mine. Satul este situat pe malul râului Argeș și este la o distanță de 40 de kilometri de București. Este un sat mic care are un farmec aparte pentru mine. Locuitorii sunt oameni simpli, primitori, muncitori și mereu au o vorbă bună să-ți spună. Curțile și casele sunt foarte îngrijite și îmi atrag privirile de fiecare dată. Cea mai mare bucurie a mea este mersul la biserică. În fiecare duminică dimineață, străbunica merge la biserica ce se află chiar pe aceeași stradă cu casa ei, strada Matei Basarab. I-am povestit și Antoniei că strada poartă numele marelui domnitor deoarece biserica din sat a fost mai întâi mănăstire și datează din timpul domniei lui Matei Basarab. Am pornit cu voioșie spre casa Domnului. La poartă am fost întâmpinate de moș Marin, clopotarul satului. Fiind sărbătoare, acesta tocmai bătea clopotul vrând parcă să ne zorească să ne apropiem. Am pășit cu emoție în curtea plină de flori și de zumzet de albine. Preoteasa ne-a privit zâmbind dintre flori și ne-a făcut semn să intrăm în biserică. Impunătoare, clădirea parcă atingea cerul senin. Ne-am închinat și am pășit în urma străbunicii. Interiorul parcă era schimbat. Da, picturile sunt proaspăt realizate. Au trecut anii și a fost nevoie de restaurarea bisericii. Părintele Trușcă a reușit să restaureze biserica și tot ceea ce cuprinde întreaga curte. Oamenii vorbeau chiar și despre refacerea beciului bisericii în care a fost amenajat un Paraclis pentru ca în timpul iernii slujbele să fie ținute acolo. Slujba a început. Părintele Trușcă, împreună cu dascălul Stoian au avut grijă ca întregul moment să fie unul deosebit. Emoția ne-a cuprins pe amândouă. Ascultam vorbele preotului și simțeam cum un aer liniștitor ne cuprinde. La sfârșitul slujbei, am ieșit în curte și am aprins câteva lumânări la mormintele frumos aliniate în curtea bisericii. Am pornit apoi spre casă vorbind cu Antonia despre schimbările care se petrec în această parte a satului, despre evoluția bisericii în care merg duminică de duminică, fiind locul unde mă simt mai aproape de Dumnezeu.


                  



01-01-1970       SCOALA GIMNAZIALA NR 113       1 comentariu

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro