Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Com. Valea Sării, sat Prisaca, acces pe DN Focsani - Tg Secuiesc.

An/secol:

Actualul locaș de închinăciunea fost ridicat în anul 1756.

Detalii principale / personalități / evenimente:

-

Scurt istoric:

Așezată la contactul dintre Subcarpații de Curbură și Depresiunea Vrancei, străbătută de legendarul râu Putna, comuna Valea Sării are în componența sa următoarele sate: Mătăcina, Valea Sării, Prisaca, Colacu și Poduri, alături de mici sate sau cătune, unele existând și astăzi, altele asimilate la satele mai mari. Una din cele mai vechi așezări din Vrancea satul este menționat pentru prima dată într-un act din 25 octombrie 1522, despre o moșie din Valea Sării și întinderea ei. Numele satului Valea Sării vine de la Pârâul Sărat, care în drumul lui traversează un masiv de sare și se varsă în râul Putna. Din comuna Valea Sării face parte şi satul Prisaca, aşezat la ieşire, pe drumul ce leagă Valea Sării de Năruja. În anul 1783 apare alături de Valea Sării însemnat pe harta tipărită la Amsterdam, ridicată de Statul Major rus sub direcția generalului F. G. de Bawar, în anii 1769 – 1776 și pe care figurează printre cele 22 de așezări omenești și satul Prisak (Prisaca). Numele satului ,,poate că este sinonimul vrânceanului Scătura, poate, însă, să fie şi pentru că va fi fost odinioară în acest loc, o prisacă sau o stupină’’. Inițial, satul Prisaca a fost cătun al satului Valea Sării, întrucât un document de la 1855, de fapt un raport către Judecătoria Putna privitor la împărțirea munților și frunzei între satele Năruja și Prahuda, specifică precum că au dreptul la împărțire și cătunele care au primit statutul de sat. ,,Cotunele respective au plătit bir de au căpătat denumirea de sat, așa după cum asăminea s-au deosebit mai multe cotune ce mai în urmă s-au numit sate, precum de pildă Podurile i Prisaca ci au fost cotune ale satului Valea Săriiˮ. Principala ocupație a locuitorilor a fost păstoritul, alături de agricultură, pomicultură, apicultură. Aceste sate dețin suprafețe de pădure și pășune și sunt constituite în Obști. Toate aceste sate ale comunei Valea Sării au biserici, mai vechi sau mai noi, din zid sau din lemn, monumente istorice de patrimoniu cultural național. Astfel locuitorii din Prisaca şi-au înălţat, prin meşterii locali, o biserică din lemn, martoră peste veacuri a meşteşugului de a dura construcţii frumoase şi trainice. Biserica a fost ridicată în partea de nord a satului, la marginea drumului judeţean ce leagă Valea Sării de Năruja. Este printre cele mai vechi monumente de cult din comună. Pe locul pe care se află actuala biserică a localității, din timpuri încă neconsemnate se crede că existat o altă biserică, cu hramul Sf. Ilie. Fiind prea veche, locuitorii au demolat-o și au ridicat pe vechiul amplasament, actualul locaș de închinăciune, în anul 1756, cu hramul ,,Sf. Nicolaeˮ, la care se va adăuga și vechiul hram al celeilalte biserici – ,,Sf. Ilieˮ. Locuitorii și meșterii locali au folosit o tehnică constructivă veche, moștenită prin tradiție de la înaintași, de îmbinare a pereților în ,,coadă de rândunicăˮ - aceștia fiind înălțați din bârne de lemn de stejar pe o temelie făcută din bolovani de râu aduși din râul Putna, ce curge în apropiere, căptușiți în interior și exterior cu scânduri vopsite în ocru, cu rolul de a proteja construcția din exterior. Biserica este construită în formă de corabie, cu un plan dreptunghiular, numai din lemn de esenţă tare din apropiere. Conform tradiției locale, întregul edificiu a fost pardosit cu scândură de lemn, prin folosirea ciopliturii și prin realizarea unor ornamente geometrice deosebit de frumoase, peste care s-a așternut învelitoare de șindrilă. Accesul în lăcaș se face întocmai ca și la casele țărănești, pe ușa montată pe latura sudică, într-un pridvor deschis la care se poate admira frumusețea stâlpilor sculptați, fiecare deosebindu-se prin personalitatea formei decorului cu sculpturi originale cu motive din arta populară locală. Din pridvor, pe o scară de lemn montată pe latura de nord, se accede în podul ce face legătura cu turla amplasată deasupra acestuia. Turnul de formă pătrată, care adăpostea clopotele, se ridică pe poalele de şiţă ce învelesc pridvorul, fiind la rândul lui adăpostit separat cu acoperiş de formă piramidală şi prevăzut cu deschideri pe trei laturi. Până la primul Război mondial a fost folosit drept clopotniţă. Actualmente clopotele sunt protejate de o clopotniţă aflată la intrarea în incinta bisericii, pe latura vestică. Pronausul amplasat pe latura vestică, poligonal, este acoperit de tavan drept, din scânduri, nefiind prevăzut cu ferestre. Naosul, dreptunghiular, iluminat de două ferestre mici, amplasate în golurile pereților de nord și de sus, este acoperit de o boltă semicilindrică racordată pe pereții laterali și separată de bolta altarului, care este mai joasă decât cea a naosului și care, la rândul ei, se racordează prin fâșii curbe cu nervuri la peretele poligonal al absidei altarului. Altarul, iluminat de singura fereastră montată în axul absidei pe latura de est, este separat de naos printr-un perete de lemn, prevazut cu cele trei deschideri: una pentru ușile împărătești și două pentru ușile diaconești. Biserica nu are pereții pictați. În interior se găsesc icoane pictate pe lemn, mai vechi sau mai noi, atașate pe pereții bisericii. Catapeteasma este din lemn și înlocuiește vechea catapeteasmă care era pictată pe pânză. Acum, aceasta se gasește pe peretele de miazăzi și pe peretele de miazănoapte. Dintre piesele de mobilier de cult, se remarcă două perechi de uși împărătești, interesante ca mod de concepție, nefiind sculptate, ci numai pictate. Pe prima pereche dintre ele, meșterul zugrav, rămas anonim, a pictat-o la finele veacului al XVIII-lea. Canatele au fost împărțite în trei registre verticale, în registrul inferior, detașându-se de pe fundalul bleu, de sub arcade semicirculare albe, susținute de stâlpi la fel de albi, apar trei siluete de sfinți din panteonul creștin, dar și proorocul David. Registrul median prezintă o pictură ce sugerează un model de sculptură, în centru se află o floare albastră de la care pornesc frunze de acant, tot albe, ce acoperă spațiul dreptunghiular vopsit în bleu. În registrul superior, decupate de pe un fond cu arhitecturi specifice epocii, se remarcă chipurile Mariei, în veșminte bleu și ale îngerului Gavriil, înveșmântat în ocru și albastru, în cadrul scenei Bunei Vestiri. Cea de-a doua pereche de uși împărătești, arcuită în semicerc tăiat, datează de la finele secolului al XIX-lea și a fost pictată în întregime cu scena ,,Bunei Vestiriˮ. Pe canatul drept a fost redat chipul Mariei, cu tunică albastră și maforion roșu, care așteaptă vestea arhanghelului Gavriil, pictat pe canatul stâng în veșminte roșii și verzi, cu un crin în mâna stângă. Și în prezent se mai păstrează în interior o parte, fragmentară, din vechea catapeteasmă care, conform tradiției a fost pictată în anul 1820 și donată de către Tetorii bisericii acesteia, Gheorghe Enoiu.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Tărâm mirific în care natura te întâmpină şi te îmbie cu splendorile ei din semeţii Munţi ai Vrancei până-n calma şi unduitoarea vale a Siretului, aşezat la curbura Carpaţilor şi la întâlnirea provinciilor istorice româneşti Moldova şi Ţara Românească, judeţul Vrancea poartă prin timp, aşa cum arată marele cărturar Nicolae Iorga, « imaginea în mic a României Mari ». Cadrul natural, varietatea şi complexitatea peisajului vrâncean îndeosebi în zona subcarpatică şi cea montană la care se adaugă bogate elemente de ordin istoric, etonografic şi folcloric oferă turiştilor sosiţi de oriunde în Ţara Vrancei satisfacţii deosebite. Valea Putnei, una dintre cele mai importante artere turistice ale județului Vrancea, era in trecut drumul de legatură al comercianților spre ținuturile Moldovei și spre plaiurile de la sud de Milcov. Denumit odinioară „drum al luminilor“ datorită focurilor de semnalizare ce se aprindeau pe dealurile înconjuratoare, pe acest traseu suiau carele încărcate de marfuri ale negustorilor. Urcand pe drumul șerpuitor al Văii Putnei se pot admira sate inconjurate de livezi de pomi fructiferi și de păduri de pini legendari. Decupate parcă din tablourile lui Grigorescu, imaginile ulițelor reconstituie parcă într-un joc atemporal, scene de viață din bătrâna vatră a satului. Aici se păstrează tradiții vechi de sute de ani: pe aceste plaiuri cașul se toarnă încă în forme de lemn ori de piatră, iar oamenii mai știu a împodobi frumoasele straie naționale. Ulițele prăfuite, căruțele poticnite în drum de greutatea butoaielor se contopesc parcă laolaltă pentru a naște în conștiința oamenilor dorul de cântecul Mioriței și de doinele de vitejie ale înaintașilor. Oameni credincioși cu sufletul apropiat de Dumnezeu prisăcenii au făcut ca acest lăcaș să dăinue peste ani indiferent de greutățile întâmpinate, stând tari în credinţă, nevoindu-se cu mântuirea sufletului, căci denumirea satului de ,,Prisaca’’ ne duce cu gândul la o prisacă de albine şi precum albina care nu se osteneşte doar pentru ea ci şi pentru alţii, aşa şi ei, în hărnicia lor nu Ss-au ostenit doar pentru trup, ci şi pentru suflet. Pe această cale aducem mulțumirele noastre părintelui paroh Petrică Bratu care ne-a pus la dispoziție date referitoare la acest lăcaș de cult și ne-a îndrumat în tainele arhitecturii și rânduielilor bisericești cu explicații competente.


                           



01-01-1970       Clubul Copiilor Odobesti, jud. Vrancea       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro