Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Foișorul de Foc (Muzeul Național al Pompierilor) este situat pe B-dul Ferdinand nr. 33, sector 2, București, la intersecția străzii Traian cu bulevardul Regele Ferdinand, în imediata apropiere a bisericii Oborul-Vechi (monumentul ocupă centrul unei piațete care îi poartă numele și către care mai converg și alte artere, respectiv străzile Vasile Stroescu, Iancu, cavaler de Flondor, Zece Mese și Popp de Băsești).

An/secol:

Anul 1890 este anul în care a fost ridicat Foișorul de Foc. Edificiul a fost folosit de către pompieri până în 1936, când și-a pierdut rolul, întrucât în București se ridicau tot mai multe clădiri înalte, iar introducerea telefoniei făcea inutilă existența unui turn de veghe. Din 1963, a fost transformat într-un Muzeu al Pompierilor.

Detalii principale / personalități / evenimente:

Tragicul eveniment care a condus la construirea acestui uimitor monument pentru acea vreme a fost un incendiu devastator în anul 1846, soldat cu pierderi umane uriașe și 1850 de clădiri făcute scrum, începând cu Hanul lui Manuc și terminând cu ultimele case situate la ieșirea din București către Constanța. Totul a pornit de la un foc de armă tras în joacă spre podul casei de un copil de 15 ani. Tavanul fiind din lemn, a permis trecerea ușoară a glonțului, care a provocat aprinderea fânului din pod, provocând astfel tragedia. În acel moment nu exista în București o organizare a pompierilor, iar principele Gheorghe Bibescu, în anul 1847, a propus construirea acestui maiestuos turn. Evenimentele istorice ulterioare nu au permis finalizarea ideii decât abia în anul 1890. Planurile de construcție ale clădirii au fost realizate de către arhitectul șef al Bucureștiului, George Mandrea, din necesitatea existenței unui punct de observare a incendiilor care puteau să apară în oraș. În anul 1892, foișorul de Foc devenise cea mai înaltă clădire din București, dar, în timp, datorită apariției clădirilor mai înalte, acesta și-a pierdut utilitatea, devenind, la sugestia colonelului Nicolae Ivanovici, muzeu al pompierilor, o idee care păstra vie amintirea pompierilor și chiar o pagină din istoria acestora. În acest demers, a fost ajutat de General Pamfil Tatu, împreună cu locțiitorii săi coloneii Benone Toropoc, Dan Dobrotineanu și Florea Rădulescu, care au îmbrățișat ideea cu mult entuziasm.Problema fondurilor bănești necesare refacerii și adecvării localului în vederea amenajării muzeului, a fost rezolvată prin introducerea ca secție în Muzeul de Istorie și Artă al municipiului București. La parterul muzeului se aflau două pompe manuale hipo montate pe trăsuri,o saca pentru transporatrea apei la foc, 6 cai și magazia de echipament, la etajul I se păstrează urmele camerei de gardă, ale dormitorului și a popotei soldaților pompieri. Tot aici sunt machete cu mașini utilizate la stingerea incendiilor, de-a lungul timpului. La etajul al doilea erau camerele ce constituiau odinioară cancelaria, centrala telefonică și locuința comandantului. Etajul al treilea a fost folosit pentru uscarea și repararea furtunelor. De acolo, pe o scară laterală în spirală, se ajungea la postul de veghe aflat la 42 de metri înălțime. Foișorul de Foc, “Observatorul incendiilor”, nu a funcționat niciodată ca un rezervor de apă, pentru că pompele existente în acea vreme nu au putut ridica apa la înălțimea bazinului cu capacitatea de 750 m3 construit în scopul asigurării apei în zonă.

Scurt istoric:

Tragicul eveniment, incendiul devastator în anul 1846 soldat cu pierderi umane și materiale uriașe, a condus la construirea acestui uimitor monument pentru acea vreme la propunerea principelui Bibescu. În anul 1890 a fost ridicat edificiul, care a servit ca observator al incendiilor între anii 1892 (an în care Foișorul de Foc a devenit și cea mai înaltă clădire din București) și 1910, iar ca post de pompieri până în 1936, când și-a pierdut rolul, întrucât în București se ridicau tot mai multe clădiri înalte, iar introducerea telefoniei făcea inutilă existența unui turn de veghe. După anul 1936 a avut diverse destinații: locuințe, depozit de arhive, birouri ale întreprinderii de transporturi comunale. În perioada anilor 1961-1963 clădirea este consolidată și restaurată pentru a putea adăposti expoziția permanentă ce are ca tematică generală istoria pompierilor. În prezent aici funcționează Muzeul Național al Pompierilor, inaugurat la 17 septembrie 1963. Aici sunt expuse numeroase obiecte, documente, fotografii, care oferă o imagine de ansamblu a evoluției organizării în lupta cu focul. Realizat din piatră, cărămidă și var hidraulic, Foișorul de Foc este impunător chiar și în zilele noastre. La nivelul solului diametrul exterior este de 17 metri, iar zidăria peretelui are grosimea de 3,2 metri.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Este o zi de miercuri din frumoasa lună a mărțișorului, zi în care doamna dirigintă ne-a dat o provocare: să vizităm clădiri istorice din Micul Paris, peste care se așterne o nemeritată uitare. Fiind săptămâna “Să știi mai multe, să fii mai bun!”, avem tot timpul la dispoziție. După câteva mici bisericuțe, monumente istorice pline de har, în care chiar și sufletele noastre de copii rebeli au fost atinse de pace dumnezeiască, pașii ne-au adus în dreptul Foișorului de Foc-Muzeul Național al Pompierilor. Ușor dezinteresați, am pășit pragul edificiului. Ghidul, un domn simpatic, a început să ne povestească istoria locului. Îl ascultam, și urcam scara în spirală spre etajele superioare. Pe măsură ce urcam, am simțit că miroase a fum. M-am oprit și am vrut să îmi întreb colegii dacă și ei simt la fel. Panicată, am strigat că voi coborî, deoarece cred că s-a declanșat un incendiu. Ghidul se uită lung la mine și spune că nu este prima oară când cineva simte acest lucru. Nu vrea să ne sperie, dar crede că o parte din istoria trecută a locului se face simțită în ființa unor oameni mai senzoriali. Ne povestește cum, în anul 1846, un puști aproximativ de vârsta noastră, a provocat moartea a sute de oameni și distrugerea a 1850 de clădiri, deoarece, trăgând un foc de armă înspre podul casei lui, a incendiat fânul depozitat acolo. De atunci se spune că nu își găsește pacea nici acum, iar mirosul de fum e modalitatea lui de a proteja viețile altor copii neascultători. Șocat, colegul meu Alexandru ne spune că și-a aprins bricheta în timp ce urca pe scară, deoarece spre etajele superioare nu era suficientă lumină. Tot ceea ce ne-a mai povestit a devenit brusc atractiv, deoarece ne-am dat seama că focul nu este numai un ajutor al omului, ci poate deveni un ucigaș. Sunt și acum marcată de această experiență paranormală după părerea mea, și sunt mulțumită de vizita la un monument prea puțin mediatizat. Vă sfătuiesc pe toți, mici sau mari, să vizitați acest colț de istorie, și să vă gândiți de două ori înainte de a folosi focul. Vă mai invit să admirați superba priveliște asupra Palatului Parlamentului, a hotelului Intercontinental și a noilor clădiri cu care urbea noastră se mândrește astăzi.


                           



01-01-1970       ȘCOALA GIMNAZIALĂ “HERĂSTRĂU”, BUCUREȘTI, SECTOR 1       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro