Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Palatul CEC este în Calea Victoriei nr.13, situat față în față cu Palatul Poștelor și cu Muzeul Național de Istorie, fiind un punct de reper și pentru Centru Vechi al Bucureștiului. 44.4320N 26,09650E, Cod LMI B-II-m-A-19845

An/secol:

1987-1900 ( secolul XVIII-XIX)

Detalii principale / personalități / evenimente:

CEC-ul, ca instituție, a fost înființat în anul 1864 printr-o lege inițiată de către Alexandru Ioan Cuza. La început a funcționat în diverse imobile, după care în anul 1875 s-a început construirea unui sediu propriu. Pe locul în care se află azi CEC-ul se găsea atunci biserica Sfântul Ioan cel Mare, care a fost demolată pentru a face loc primei construcții. CEC-ul se dezvoltă rapid, astfel încât vechiul sediu devine neîncăpător. Se hotărăște demolarea lui și pe același loc s-a început construcția actualului sediu, după planurile arhitectului francez Paul Gottereau. Începutul lucrărilor a fost marcat printr-o ceremonie care a avut loc la 8 iunie 1897. Printre participanți se număra familia regală, membri ai guvernului, membri din consiliul de administratie CEC și arhitectul Paul Gottereau. Construcția a fost terminată în anul 1900 și de atunci CEC-ul a funcționat în această clădire fără a se face alte modificări notabile.
CEC Bank şi Muzeul CEC sunt acum gazdele Palatului CEC. Muzeul a fost deschis în anul 2005. Înăuntrul său puteţi găsi documente şi obiecte importante din istoricul instituţiei, dar şi expoziţii de artă, produse bancare, timbre, medalii comemorative, insigne, ilustrate, 30 de fotografii originale ("Bucureștii între 1850-1914" ) și 100 de cărți poștale (aparținând Bibliotecii Academiei Române, Cabinetul de Stampe).

Scurt istoric:

Anul 1859 - Casa de Depuneri și Consemnațiuni apare ca o anexă a Băncii de Scont și Circulațiune și își schimbă în scurt timp denumirea în Casa de Depuneri, Consemnațiuni și Economie;
Anul 1881 – marchează începerea activității Casei de Economie, instituție autonomă financiar;
Anul 1897 – 8 iunie, se pune piatra fundamentală a Palatului Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta;
Anul 1900 – este inaugurat Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, având loc și prima ședință a Consiliului de Administrație;
Anul 1930 - are loc reorganizarea Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie prin desprinderea Casei de Economie, care devine ”instituție publică autonomă”, sub denumirea de Casa Generală de Economii, persoană juridică, aflată sub autoritatea Ministerului de Finanțe.
Anul 1932 – apare prima dată denumirea de Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale, prescurtat CEC. Data de 15 august 1947 – reforma monetară – îmi amintește de povestea bunicii mele, care locuind în Sibiu, în centru, vedea oamenii care târau după ei valize cu bani care nu mai valorau nimic și plângeau sau erau cu mințile rătăcite;
Anul 1996 – este cel ce marchează procesul de reformare și modernizare a CEC, din punct de vedere juridic, instituțional și al serviciilor și produselor bancare;
Anul 2005 - se aprobă strategia de privatizare a Casei de Economii și Consemnațiuni CEC – SA.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

”Bucureștiul, Micul Paris de odinioară, uimește și încântă orice om, care are timp să îl viziteze, prin arhitectura clădirilor sale care îmbină stilurile vechi din secolele 18-19, cu modernismul stilurilor arhitecturale contemporane. Palatul CEC, de pe Calea Victoriei este un monument aparte, realizat după planurile arhitectului Paul Gottereau și executat sub îndrumarea arhitectului român Ion Socolescu, terminat în anul 1900. Din punct de vedere arhitectural, palatul este construit în stil eclectic, specific academismului francez.
Monumentul se finalizează cu o masivă cupolă de sticlă și metal. Trăinicia clădirii este dată de intrarea încununată de un fronton în semicerc sprijinit de coloane în stil compozit. Alte cupole în stil renascentist acoperă patru volume de colț, decorate la rândul lor cu frontoane și steme. Palatul CEC este și una dintre cele mai rezistente clădiri din București. În ciuda puternicelor cutremure care au afectat Capitala de-a lungul timpului, structura clădirii nu a fost avariată. Finisajele de excepție ale fațadelor și echilibrul volumelor încântă ochiul privitorului și în interiorul edificiului, cupola sub formă de vitraliu, impresionează prin dimensiune și adăpostește picturile murale apaținând lui Mihail Simonidi („Fortuna distribuind bunurile ei României în urma Independenței”și „Munca”).
Din păcate, compozițiile aflate în principalele săli ale palatului nu mai există astăzi. A rămas totuși somptuoasa scară principală, realizată din marmură și grilaje din fier forjat în formă de lauri.”
Toate aceste lucruri le împărtășesc turiștilor al căror ghid sunt, dar, deodată, mi-se întâmplă un lucru uimitor.
Stau în fața Palatului CEC și parcă o umbră imensă întunecă obrazul soarelui. Parcă un portal se deschide și în grădina Casei de Depuneri se ridică o biserică cu pridvor cu trei arcade, pe patru stâlpi ciopliți cu măiestrie. Spre mine vine Ienăchiţă Văcărescu, despre care știu că este autorul primei cărţi de gramatică a limbii române (1787). Ridică o mână spre casa Domnului și îmi transmite telepatic că biserica, dăinuid încă din timpul lui Mihai Viteazu, ruinată după trecerea unui veac, a fost refăcută cu sprijinul marelui voievod Constantin Brâncoveanu în anul 1703, având hramul Sf. Ion cel Mare și fiind unul dintre cele mai căutate lăcașuri de rugăciune, tămăduitoare de boli și făcătoare de minuni din Țara Românească. Mă întreabă de ce port haine nemțești, atât de ciudate. Nu așteaptă răspunsul meu și mă îndrumă la negustorii care locuiesc în hanul de lângă biserică. Întorc o clipă capul și silueta ghidului meu dispare. În pragul bisericii stau oameni cu bolnavi aduși în pături sau în scaune, iar printre ei, preoții fac sfeștanii și le dau suferinzilor, anafură, aghiazmă, mir și un șiret de bumbac pe care sunt înnodate evangheliile care se citesc în caz de boală chiar și astăzi.
Mi-am dat seama că nu cu mult timp în urmă, pe la începutul veacului, existența unui doctor sau farmacist era un lux de care beneficia doar domnitorul iar rarii doctori care mai poposeau pe meleagurile noastre își ofereau serviciile nemților și ungurilor și evident, boierilor cu dare de mână. Căzut pe gânduri, îmi dau seama că acum, în fața ochilor mei se derulează ca într-un film pe repede înainte, imagini ale construcției și evoluției Palatului CEC:
Anul 1859 - Casa de Depuneri și Consemnațiuni apare ca o anexă a Băncii de Scont și Circulațiune și își schimbă în scurt timp denumirea în Casa de Depuneri, Consemnațiuni și Economie; Anul 1881 – marchează începerea activității Casei de Economie, instituție autonomă financiar; Anul 1897 – 8 iunie, se pune piatra fundamentală a Palatului Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, în prezența regelui Carol I și a reginei Elisabeta;
Anul 1900 – este inaugurat Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, având loc și prima ședință a Consiliului de Administrație;
Anul 1930 - are loc reorganizarea Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie prin desprinderea Casei de Economie, care devine ”instituție publică autonomă”, sub denumirea de Casa Generală de Economii, persoană juridică, aflată sub autoritatea Ministerului de Finanțe.
Anul 1932 – apare prima dată denumirea de Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale, prescurtat CEC. Data de 15 august 1947 – reforma monetară – îmi amintește de povestea bunicii mele, care locuind în Sibiu, în centru, vedea oamenii care târau după ei valize cu bani care nu mai valorau nimic și plângeau sau erau cu mințile rătăcite; Anul 1996 – este cel ce marchează procesul de reformare și modernizare a CEC, din punct de vedere juridic, instituțional și al serviciilor și produselor bancare;
Anul 2005 - se aprobă strategia de privatizare a Casei de Economii și Consemnațiuni CEC – SA.
Sunt strigat de turiștii mei, care mă întreabă dacă sunt bine. Îmi dau seama că mă bucur de unele dintre rarele momente în care istoria a lăsat o mică ușă deschisă. Sunt un ghid norocos deoarece am avut șansa să împărtășesc, povestea Palatului CEC și a întrebării cu iz shakespearian „a fi sau a nu fi econom în ziua de azi„.

Aici mă găsiți, aici vă voi aștepta oricând cu drag.


         



01-01-1970       Colegiul Tehnic „Carol I„ București       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro