Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Schitul se află în zona Băile Olăneşti, la 30 de km de Râmnicu Vâlcea. Accesul spre schit se face pe DN 64A, Râmnicu Vâlcea-Băile Olăneşti, trecând prin Păuşeşti-Măgleşi, virând la stânga spre satul Cheia, iar apoi pe valea râului Cheia pe un drum forestier practicabil şi accesibil şi cu mijloacele auto, până la poalele Muntelui Buila din Masivul Căpățânii unde se află schitul Pahomie.

An/secol:

Conform pisaniei actuale a schitului acesta a fost construit în anul 1520.

Detalii principale / personalități / evenimente:

Personalități marcante:
Popa Postelnicu, fiul stolnicului Iordache Pârșcoveanu,
Banul Barbu Craiovescu, unchiul domnitorului Neagoe Basarab și întemeietorul Mănăstirii Bistrița Vâlceană
Constantin Brâncoveanu
Domnitorii fanarioţi Alexandru Moruzzi, Constantin Hangerli

Biserica schitului poartă hramul ,,Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul”, prăznuit la 20 iulie. Ansamblul monahal cuprinde biserica, clopotniţa, trapeza şi 2 corpuri de chilii. Arhitectura te duce cu gândul la casele ţărăneşti cu prispă.

Scurt istoric:

Istoria acestui loc incepe în anul 1520, conform pisaniei actuale a schitului, întemeietori fiind Pahomie monarhul și Sava haiducul, justificând numele de Schitul Pahomie.
Valeriu Anania în lucrarea sa ,,Cerurile Oltului” menționa faptul că schitul a fost construit în vremea lui Constantin Vodă Brâncoveanu de către Popa Postelnicu, fiul stolnicului Iordache Pârșcoveanu, devenit prin călugărie Pahomie monarhul. Despre Sava haiducul nu se spune nimic.
După alte surse istorice, așa cum menționează istoricul Ion Popescu, monarhul Pahomie n-ar fi altul decât banul Barbu Craiovescu, unchiul domnitorului Neagoe Basarab și întemeietorul Mănăstirii Bistrița Vâlceană. Se spune că Barbu Craiovescu s-ar fi retras în pustietatea muntelui Buila, pentru a scăpa de Mihnea cel Rău, care i-a dărâmat cu tunurile ctitoria sa de la Bistrița și i-a smuls până și copacii din rădăcini, în anul 1509. Printre cei care îl însoțeau pe ban se afla și Sava haiducul, denumit așa pentru că a fost nevoit să procure mâncare prădând gospodăriile localnicilor, pentru a asigura hrana celor pribegi. Cei doi au întemeiat schitul drept mulțumire că și-au salvat viețile ascunși în acest loc, la Izvorul Frumos.
În 1684 schitul a fost reparat de Constantin Brâncoveanu, ca descendent al familiei Craioveştilor.
Un document al domnitorului fanariot Alexandru Moruzzi din anul 1793, ne vorbește de existența schitului, prin care domnitorul țării acordă sihaștrilor niște scutiri. În anul 1798, alt domnitor fanariot Constantin Hangerli Voievod a acordat niște donații schitului.
Metocul mănăstirii Iezer menționa într-un document din 17 decembrie 1824, că ,,Biserica se află spre dărăpănare cu totul”.
În 1880 schitul a fost părăsit de către sihaștri, iar biserica și chiliile s-au dărâmat și au rămas doar ruinele din ele.
Între 1880-1952 biserica a fost părăsită de călugări.
Între anii 1951-1952, schitul a fost restaurat de către preotul Constantin Boboacă, susținut material și de către Patriarhul Justinian Marina. A fost reclădită inițial biserica după trăsăturile zidurilor rămase și apoi au fost reconstruite și chiliile, iar la 30 septembrie 1956 s-a realizat sfințirea așezământului monahal de către episcopul Iosif al Râmnicului. Schitul a fost dat spre îndrumare părintelui Veniamin de la Schitul Pătrunsa, conform datelor oferite de istoricul Florin Epure.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Judeţul Vâlcea este catalogat drept Athosul României, având nu mai puţin de 52 de lăcaşe de cult. Schitul Pahomie este unul dintre cele mai izolate schituri sihastreşti ale acestui judeţ. Poveştile acestor locuri au o vechime mai mare decât schitul. Unele sunt despre oameni şi Dumnezeu, iar altele despre creaţii ale naturii au plăsmuit în imaginaţia populară mituri şi legende. Aici codrul s-a infrăţit cu sihaştrii şi le-a oferit linişte şi protecţie timp de sute de ani.
Schitul se află în zona Băile Olăneşti, la 30 de kilometri de oraşul Râmnicu Vălcea, la poalele Muntelui Buila din Masivul Căpățânii. Din satul Cheia, cu case vechi, care parcă întăresc ideea că timpul trece mai greu la sat, drumul urcă anevoios spre munte pe malul râului Cheia până în adâncul pădurilor dese de fag ale munţilor Căpățânii, într-un cadru natural superb dominat de stâncile calcaroase. Pe drumul până la schit întâlneşti din loc în loc troiţe şi locuri de popas. Unul dintre acestea este schitul Iezer, alt loc incărcat de istorie, unde în urmă cu sute de ani s-a produs cel mai crud asasinat, zeci de călugări fiind ucişi pentru a destăinui locul unde este îngropată comoara lui Mihai Viteazu.
La intrarea în curtea Schitului Pahomie se află Izvorul Frumos, care ţâşneşte cu putere de sub peretele de stâncă unde stă ghemuită micuţa biserică. Cu adevărat impresionantă este cascada Izvorului Frumos, o perdea de apă de vreo 5 metri care curge pe un perete de stâncă acoperit cu muşchi. Deasupra izvorului este o cruce mare de fier binecuvântând pelerinii care ajung aici, iar la baza ei este o icoană cu Maica Domnului pe care stă scris ,,În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa te doreşte sufletul meu pe tine, Dumnezeule” (Psalm 41,1).
Intrarea în schit se face trecând pe sub un turn-clopotniţă văruit în alb. Ansamblul monahal cuprinde bisericuţa, clopotniţa, trapeza şi două corpuri de chilii. Arhitectura ansamblului te trimite cu gândul la casele ţărăneşti cu prispă. Biserica în formă de navă stă agăţată sub stâncă ce o acoperă pe trei sferturi. Ea impresionează ori din orice loc ai privi-o. Pare coborâtă din cer. Are dimensiuni reduse 3 m lăţime şi 7 m lungime şi are numai altar şi naos. Fără turlă cu doar două ferestre mici şi un pridvor pare desprinsă dintr-o ramă de tablou. Absenţa pronaosului creează sentiment de intimitate. Pridvorul deschis este susţinut de şase coloane frumos pictate şi are muşcate pe trepte. Catapeteasma care desparte altarul de naos este din zid. Faţadele exterioare sunt simple, văruite în alb, iar acoperişul este de tablă.
Hramul bisericii este prăznuit pe 20 iulie de ,,Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul”.
Părinţii de la schit sunt sfioşi, ospitalieri şi dornici să dăruiască un sfat , fiindcă sunt conştienţi că oamenii sunt neliniştiţi din cauza gândurilor şi a întrebărilor pe care le au datorită neîmplinirilor sufleteşti. Liniştea de aici nu e perturbată decât de cântecul păsărilor şi sunetul talangelor oilor. Pelerinii îl caută pe Dumnezeu şi implicit vor să-şi găsească liniştea interioară.
Pictura iniţială a mănăstirii realizată de Stan Hermeanu, ajutat de Vasile Ciugulin a suferit grave deteriorări datorită inundaţiilor şi a trecerii vremii şi de aceea aceasta fost refăcută în anul a 1997 de Ierodiaconul Popa Nicolae din Perişani.
Interesul pentru a vizita schitul este potenţat de vechimea sa, conform pisaniei actuale a schitului, acesta a fost zidit în anul 1520, întemeietori fiind Pahomie monarhul și Sava haiducul, justificând numele de Schitul Pahomie. Înainte de călugărie monarhul Pahomie a fost numit Popa Postelnicu, fiul stolnicului Iordache Pârșcoveanu însă despre Sava haiducul nu se ştie nimic.
Potrivit altor surse istorice, așa cum menționează istoricul Ion Popescu, monarhul Pahomie n-ar fi altul decât banul Barbu Craiovescu, unchiul domnitorului Neagoe Basarab și întemeietorul Mănăstirii Bistrița Vâlceană. Se spune că Barbu Craiovescu s-ar fi retras în pustietatea muntelui Buila căutând drumul prin munte ca să ajungă la Sibiu, pentru a scăpa de Mihnea cel Rău, care i-a dărâmat cu tunurile ctitoria sa de la Bistrița și i-a smuls până și copacii din rădăcini, în anul 1509. Printre cei care îl însoțeau pe ban se afla și Sava haiducul, denumit așa pentru că a fost nevoit să procure mâncare prădând gospodăriile localnicilor, pentru a asigura hrana celor pribegi. Cei doi au întemeiat schitul drept mulțumire că și-au salvat viețile ascunși în acest loc, într-o grotă ce se află mai sus de Izvorul Frumos.
Mergeţi şi vizitaţi schitul Pahomie un loc încărcat de istorie, unde veţi descoperi o bisericuţă cochetă ce stă pitită sub o stâncă uriaşă, în pădurea deasă de fagi. Este locul unde să-ţi recapeţi liniştea sufletească şi să te bucuri de minunile naturii.
Dacă tot ați ajuns până aici este păcat să nu intrați mai adânc în inima munţilor, pe poteca care te conduce spre un al lăcaş încărcarcat de istorie, Schitul Pătrunsa. Acolo fiecare pelerin este întâpinat cu o masă caldă şi cu o vorbă bună.


                              



01-01-1970       Palatul Naţional al Copiilor Bucureşti       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro