Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Sat Balaci,comuna Balaci,în centrul localității,vis-a-vis de magazinul universal al localității,la aproximtiv 100 metri de Primăria localității.

An/secol:

1684

Detalii principale / personalități / evenimente:

Personalități și evenimente: Constantin Bălăceanu,Șerban Canacuzino, bătălia de la Zărnești. În curtea Primariei din localitate, la câțiva zeci de metri de biserică, se află ruinele curții boierești a Bălăcenilor.

Scurt istoric:

Istoria biseicii se leagă nemijlocit de istoria localității a cărei existență se leagă firesc de istoria familiei Bălăceanu.Iată,deci, un cerc istoric,pe care trebuie sa-l parcurgem pentru a înțelege pe deplin istoria monumentului ales.
Pentru prima dată satul Balaci este pomenit într-un document sârbesc din secolul al XIII-lea,în care este menționat cneazul Balacico.
Totuși,anumiți cercetători suțin că denumirea localității este strâns legtă de numele familiei de boieri Bălăceanu.Documentele vremii vin în sprijinul acestei ipoteze.Astfel,într-un document din anul 1387 este menționat printre căpitanii lui Mircea cel Bătrân și pe un oarecare Constantin Bălăceanu sau Balaciu. Două sute de ani mai târziu,mai exact în 1583,Radu Voievod scrie într-un hrisov despre paharnicul Badea Bălăceanu,care avea domenii întinse pe aceste meleaguri,începând de la Salcia,toată câmpia pârâului Burdea și pânâ sub dealurile de la Costești.Fiul său,Constantin Aga Bălăcenu,a ridicat biserica de Balaci. Construcția bisericii ”Adormirea Maicii Domnului” a fost începută în anul 1684,de către Constantin Bălăcenu,mare Agă al Țării Românești și soția sa Maria,fiica domnitorului Șerban Cantauzino.Constantin dispare tragic în anul 1690 în bătălia de la Zărnești,moartea lui întrerupând și lucrările la biserica din Balaci.Totuși,în această perioadă,în biserica s-au ținut slujbe. În 1825 abia, marele Ban ce purta același nume cu strămoșul său,Constantin Bălăceanu,va tencui și zugrăvi biserica,punându-i și o pisanie scrisă cu slove chirilice,în care explică demersurile sale:”...Care biserică,de atunci și până acum,fiind neterminată,lipsindu-i pisania,am binecugetat de am terminat-o,am zugravit-o,am pus pisanie eu Constantin Bălăcenu vel Ban[...] spre veșnică pomenire, în zilele preafericitului Grigore Dimitrie Ghica Voievodu,la leatu 1825 dechenvrie I”
Alte evenimente legate de biserica din Balaci din secolul al XIX-lea nu se cunoc încă. În 1925 biserica este consolidată,la baza fundațiilor turnându-se o centură de beton.Planul bisericii este dreptungiular, compartimentat în altar,naos,pronaos și pridvor.Un iconostas masiv de zid,separă altarul de naos.Ancadramentele ferestelor au baghete încrucișate și deschidere în acoladă plată,ce amintesc de Biseria Doamnei din București,ctitoria din 1683 a Doamnei Maria,soția lui Șerban Cantacuzino.Aceste asemănări, precum și alte aspecte,încadrează lăcșul de cult din Balaci într-un stil arhitectonic de tranziție către stilul brâncovenesc.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Paşind în istorie
Biserica de la Balaci


Păşim nerăbdători pe pavajul îmbătrânit ...”Unde este fărâma de istorie de care ne-a vorbit ieri doamna?” , unde sunt ruinele, unde sunt boierii şi zidurile uitate?
Soarele ne orbeşte şi mirosul de copaci proaspăt înfloriţi ne ascute simţurile pentru a păşi liberi, curioşi şi uimiţi în istorie.
Pare încremenită în timp şi spaţiu, o relicvă care se încăpăţânează să reziste vremii şi vremurilor. Vremii ce i-a lăsat urme adânci că nişte carii pe zidurile ei ce odată au fost visul Bălăcenilor. Vremurilor, care nu au fost prea blânde cu ea şi care au uitat-o undeva într-o pagină îngălbenită a istoriei…Nedreaptă şi crudă este uneori istoria!
Nu mă încumet încă să păşesc pe urmele străbunilor şi să îi descopăr secretele lăuntrice.Mă cuprinde un sentiment de vină, de revoltă , de neputinţă.Acum 333 de ani i-a fost aşezată prima cărămidă. Câte are ea să ne povestească?!…Iar noi?!... Noi am omis, am neglijat , am uitat să povestim despre ea.
E un strigat mut şi dureros cu fiecare pas pe care îl fac pentru a îi descoperi povestea. Zidurile par încremenite în timp, par un copil nenăscut al stilului Brâncovenesc, care ne vorbeşte curat, simplu şi dureros de nişte vremuri demult apuse, ne vorbeşte de neamul Bălăcenilor care i-au pus prima cărămidă şi care abia după 140 de ani, au reuşit să îi zugrăvească pe ziduri povestea. Câtă determinare, câtă dragoste pentru neam şi ţară, cât respect să ai pentru istorie să o scrii din neam în neam atâta timp!
Biserica ne invită să o descoperim, să îi cunoaştem şi ruinele ascunse în spatele ei atât de şubred şi firav. Sunt ruinele neamului lor,neam care a vrut să scrie o pagină de istorie în zidurile unei biserici. Stau pitite parcă de teamă să nu le vadă cineva şi să le considere inutile, să le sfărâme şi ultima cărămidă cu ciocănele nemiloase ale modernismului haotic.
Peste tot, în fiecare respiraţie a naturii care se trezeşte la viaţă, este strigătul ei pentru renaştere, este dorinţa nespusă a fiecărei cărămizi măcinată de timp şi timpuri, este durerea strămoşilor noştri pe care autorităţile nu le aud. Ce putem noi să mai facem?Să ne trezim!
Să învăţăm să ne respectăm istoria, să căutăm în plimbările noastre de relaxare să ne-o redescoperim,să valorificam mai ales,partea ei mai puţin cunoscută. Să ne oprim şi să căutăm locuri uitate, să le promovăm şi să îi forţăm pe cei cu putere de decizie să le reînvie, să le şlefuiască, dar, mai ales, să le respecte povestea şi să o arate întregii lumi, pentru că doar aşa locurile uitate vor renaşte şi prin ele va renaşte istoria noastră şi comunitatea căreia, cu ani în urmă cineva i-a dăruit o fărâmă de suflet pentru eternitate.Să facem să renască în noi “spiritul naţional”,să demonstrăm că generaţia paşoptiştilor are urmaşi demni,că suntem încă un popor care îşi cunoaşte istoria, căci nu vreau să se adeverească spusele marelui istoric Nicolae Iorga: “Un popor care nu-şi cunoaşte istoria este că un copil care nu-şi cunoaşte părinţii.”


         



01-01-1970       Colegiul Național ”Anastasescu” Roșiorii de Vede       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro