Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Str. Constantin Brâncuși, Sat Hobița, com. Peștișani, Jud. Gorj

An/secol:

Casa-muzeu Constantin Brâncuși este monument de arhitectură populara de la mijlocul secolului al XIX-lea, recondiționată în anul 1971.

Detalii principale / personalități / evenimente:

În anul 2016 , Casa-muzeu Constantin Brâncuși a fost vizitată de 7.067 turiști adulți și 4405 elevi, în total, un număr de 11.471 de vizitatori care i-au trecut pragul.Din aceștia, doar aproximativ 2,5% sunt străini.Această Casa-muzeu nu este însă, din păcate, casa originală în care s-a născut sculptorul. Acesta a fost al șaselea copil din familie, iar după ce audecedat părinții, la împărțire bunurilor ”la căciulă” ( s-au făcut bilete cu proprietățile, și fiecare moștenitor a tras din căciulă un bilet), lui Brâncusi i- a revenit terenul pe care este amplastă această casă. Actuala casă a fost cumpărată de autorități de la un localnic, fiind o casă tipică pentru sat iar în ea au fost integrate elemente originale din casa familiei Brâncuși.

Scurt istoric:

Această Casă -muzeu a fost înființată în anul 1971, prin cumpărarea de autorități a casei unui localnic, poreclit Calistroi și amplasată pe terenul care i-a revenit sculptorului prin moștenire. Adevărată casă în care a copilărit Constantin Brâncuși, i-a revenit sorei sale, este casa memorială din care se mai pot vedea astăzi doar câteva bârne.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Vizita efectuată la Casa-muzeu Constantin Brâncuși a fost de fapt o aplicație practică care a venit în completarea tuturor lucrurilor pe care le știam despre marele sculptor de renume mondial. Chiar dacă locuim la sat ( după cum probabil știti modernizarea satului și a gospodăriilor în prezent nu prea mai lasă loc tradițiilor), această vizită a fost pentru noi ca o călătorie în timp. Situată atât de aproape de orașul Tîrgu -Jiu ( cca 25 Km), ni s-a părut că am urcat într-o mașină a timpului și ne-am teleportat dintr-un spațiu citadin, modern și aglomerat, într-un sat străvechi, o oază de liniște și verdeață, un loc mirific încărcat de istorie, cultură și emoție. Prima strângere de inimă am avut-o când an văzut indicatorul care anunța intrarea în sat, în spatele căruia trona o replică a Coloanei Fără Sfârșit, ca o punte de legătură între verdele crud al ierbii și albastrul infinit al cerului, între trecut, prezent și viitor, între modernism și tradițional, între uitare și nemurire. Nici nu ne-am luat bine ochii de la indicator, și, pe stânga drumului, într-un mic părculet am văzut bustul lui Constantin Brâncuși tronând impetuos și în deplină solitudine aceste tărâmuri oarecum izolate de restul lumii. Și, am posit la poarta casei, mai bine zis la porțile înalte, de lemn, sculptate cu măiestrie și parcă uzate de trecerea timpului. Am pășit cu timidate în curte unde , ascunsă oarecum de crengile pomilor abia înfloriți statea mândră, dar parcă tristă, casa. Am rămas câteva clipe pe loc, suspendați parcă între două lumi, într-o liniște deplină.....o liniște și o pace interioară pe care ne-o doream și o căutam, dar care, la un moment dat ni s-a părut nedreaptă. Era o zi superbă de primăvară autentică, eram în vacanță, și totuși nu eram decât noi acolo. Oricât de dezamăgiți am fost că nu sunt mulți cei care să vină să o vadă, ne-am bucurat în continuare de sunetele naturii.
Am pășit cu emoție pe cele două trepte de piatră care duc în pridvorul casei și am fost întâmpinați cu amabilitate de doamna muzeograf. Prima încăpere în care am intrat era odaia de dormit, austeră, cu un pat tare de lemn, un scrin și o fereastră micuță prin care intrau timid câteva raze de soare. Inițial ne-am întrebat de ce o cameră atât de întunecoasă.....dar am realizat rapid că, Brâncuși își petrecea cea mai mare parte a zilelor copilăriei sale în sânul naturii, care probabil l-a inspirat. Pe pereți am văzut o mulțime de fotografii cu artistul și familia sa, documente și scrisori înrămate.
Cea de-a doua odaie , bucătăria sau cunia, cum am aflat că se numea, avea o vatră cu corlată în care se găseau tuciuri și vase vechi de lut și o mășuță scundă , rotundă, de lemn, cu scăunele mici pe trei picioare la care luau masa cei din familie. Nu am putut să nu ne imaginăm și bucatele de la o masă de seară luată într-o familie mare cu 8 membrii: probabil o mămăligă aburindă pe un fund de lemn în mijlocul mesei, castroane de lemn cu tocănițe proaspăt făcute, pită coaptă pe jar și lapte prospăt muls, fierbinte.
În curte, în stânga casei era un fel de pătul, probabil pentru hrana animalelor , un grajd pentru animale, o magazie cu butoaie vechi, dar și o fântână cu cumpănă, care oferea pe vremuri apă rece , curată pentru toate nevoile gospodăriei.
După ce am vizitat casa, la sugestia doamnei muzeograf, am făcut o mică plimbare la 500 m de casă. Doar 3-4 gospodării mai sunt locuite pe această străduță, restul fiind părăsite, la fel ca și un han vechi exact la capătul ulicioarei. Am părăsit agale străduța asfaltată și am intrat pe ceea ce credem că este izlazul satului. Acolo ne-a întâmpinat o altă surpriză: la câțiva pași de pârâul Bistrița ce susura și se unduia cu o nemărginită răbdare pe aceste locuri de mii de ani, stăteau și ele mărturie timpului, câteva statui de piatră sculptate de tineri artiști care, în anii 1980 și 1982 au vrut să aducă un omagiu celui care le-a fost și este încă model și inspirație.
Ne-am odihnit puțin pe malul apei cu privirea ațintită la aceste sculpturi încercând cu mintea noastră de copii să le găsim vreo asemănare cu ceva din viața noastră si să le dăm un nume ( pentru că nu sunt însoțite de nici o tăbliță cu indicații), când am auzit-o pe doamna profesoară zicând ceva despre nepăsarea autorităților. Nu știm exact ce a vrut să spună, dar noi ne-am hotărât să nu fim nepăsătoare și să comemorăm mereu viața și opera lui Brâncuși!


                                                                                             



01-01-1970       Liceul Tehnologic Bîlteni, Structura Școala Gimnazială Nr. 1 Peșteana-Jiu       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro