Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Din Bârlad spre Vaslui, pe DN 24/ E 581, 20 Km, la stânga spre satul Pârveşti 11,5 Km.

An/secol:

Mănăstirea a fost construită în anul 1666. Biserica mănăstirii s-a degradat în timp şi s-a dărâmat, fiind ridicată actuala biserică în anul 1816.

Detalii principale / personalități / evenimente:

Prima mănăstire din anul 1666 a fost ctitorită de Apostolul Talpeş şi postelnicii lui Ion şi Simion Popescu. Iar cea de a doua mănăstire a fost reconstruită în anul 1816, de urmaşii familiei Talpeş şi Popescu – Monahul Nicodim Popescu şi Serdarul Gheorghe Gociu şi Ioan Nedelcu.

Stareţa mănăstirii este maica Antonia Bălău, sosită la mănăstirea Pârveşti în anul 1993, la vârsta de 26 ani. În prezent mănăstirea este deservită de cinci maici şi de părintele duhovnic Vartlomeu.
Mănăstirea este clasată ca monument istoric cu codul VS II – a – A – 06865.

Scurt istoric:

Mănăstirea Pârveşti a fost ctitorită în anul 1666, de către Vornicul Apostol Talpeş şi postelnicii săi Simion şi Popescu. Aceasta în cele din urmă s-a degradat şi s-a dărâmat, urmaşii familiilor Talpeş şi Popescu – serdarul Gh. Gociu şi Ioan Nedelcu- ridicând o altă biserică în anul 1816.
Biserica are un pridvor închis, naos şi pronaos. Ea găzduieşte o părticică din moaştele Sfântului Mina şi o bucată din veşmântul lui Ioan Gură de Aur. Mănăstirea poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae. De asemenea aici se găsesc obiecte de tezaur, icoane, piese de mobilier şi cărţi cu însemnările ctitorilor.
În anul 1820 biserica Mănăstirii Pârveşti a fost sfinţită, iar în anul 1864 a devenit biserică de mir.Pe atunci Mănăstirea avea 80 de călugări, ei reuşind să înfiinţeze şi o şcoală pentru copiii din satul Pârveşti şi din satele înveciate. Odată cu desfiinţarea schitului de călugări au fost distruse şi o serie de documente şi mai multe cărţi.
Tot în anii 1816- 1820 a fost refăcut şi turnul clopotniţă, amplasat între cele două clădiri, în partea de est a incintei. În aceeaşi perioadă au mai fost construite şi câteva anexe gospodăreşti (trapeza, stareţia, paraclisul ) şi chiile.
Mănăstirea Pârveşti a fost reînfiinţată ca biserică de maici în anul 1993.
În prezent în biserică nu se oficiază slujbe religioase.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

O icoană în sufletul meu

Se împlineşte anul de când, prin preajma Paştelui, o rudă mai depărtată a tatălui, având unele treburi prin Bucureşti, a trecut şi pe la noi ca să ne vadă.
Pe când îşi pregătea bagajul de plecare, i-a propus tatălui să îl vizităm cândva, în satul său natal, Pârveşti, din comuna Costeşti, judeţul Vaslui. El ne-a povestit că numele satului se trage de la un anume Pârvu, care a fost întemeietorul satului. În gând, geanta mea de voiaj era deja făcută, iar deasupra trona şi el, nerăbdător şi plin de încântare, noul meu aparat de fotografiat.
La vreo trei săptămâni de la plecarea musafirului, părăseam deja drumul European Bucureşti-Iaşi ,la stânga, pe un oarecare drum comunal, spre Costeşti, asfaltat doar până în Centrul Civic. Regretul provocat de absenţa asfaltului a fost repede înlocuit de bucuria provocată de un peisaj de basm. Pomii în floare, terenurile frumos lucrate arătau ca un covor... ici - colo bătrâne sălcii plângătoare... toate acestea anunţau promiţator micuţul sat Pârveşti !
Departe, spre apus se putea zări partea de sus a celor trei turle. Eram fiecare cu gândurile lui când, după un cot al drumeagului, ne-a apărut dintr-o dată mânăstirea, ascunsă sub poala codrului, impresionantă şi impunătoare prin modestia ei. Pe când coboram din maşină, din partea opusă se apropia un bătrân, care mergea agale, sprijinit de un toiag. Dacă ar fi fost iarnă, aş fi putut crede că-i Moş Crăciun, dar eu demult nu mai credeam în astfel de poveşti.
Bucuroşi că avem cu cine schimba o vorbă, ne-am gândit că acesta ne poate spune ceva despre mănăstire. Într-adevăr, moşul se dovedi a fi binevoitor şi vorbăreţ. El a început să ne spună că aceasă mănăstire a fost la început doar o biserică simplă , care a fost ridicată pe locul alteia mai vechi ,din 1666 şi aceea tot din lemn. Mie mi se părea că, pe măsură ce ne apropiam de sfântul lăcaş, acesta tot se mărea şi se mărea , pe când noi deveneam tot mai mici şi mai mici.
Bătrânul a continuat să ne povestească, spunând că actuala biserică a fost ridicată prin 1816 -1820 şi că un anume apostol Talpeş, precum şi Ion şi Simion Popescu i-au fost ctitori : primul era mare vornic, ceilalţi doi erau postelnici, toţi făloşi şi cu dare de mână.
În vreme ce ne povestea, privirile ne-au fost fermecate de măiestria şi frumuseţea cu care au lucrat meşterii de altă dată. O adevarata bijuterie ,în care nu s-a folosit niciun cui metalic , doar cuie din lemn de stejar.
În exterior, ca şi în interior, nimic tencuit. Cele trei turle, pe care le văzusem din depărtare, acum dădeau supleţe şi măreţie aşezământului, al cărui patron era Sfântul Nicolae. Nu ştiu cum, fără să ne dăm seama când şi în ce fel ,ne-am pomenit lângă noi cu maica Antonia Bălău, stareţa mânăstirii,o fiinţă superioară al cărei chip exprima sfinţenie şi cucernicie. Aceasta ne-a povestit că a venit în această mănăstire în anul 1993, pe când avea 26 ani şi îmbrăţişase viaţa monahală cu şapte ani în urmă. Delicată, stăruitoare şi cu mare politeţe ea ne-a rugat ,ca, înainte de plecare, să îi fim oaspeţi la trapeză pentru masa de rămas bun.
Fosta biserică Talpeş, este în prezent Mânăstirea de maici Pârveşti declarată monument istoric. De asemenea turnul-clopotniţă a fost construit în anul 1820 în partea de est a incintei şi este declarat monument istoric, unic in Episcopia Huşilor.
„În biserică se află o casetă specială, frumos ornamentată care conţine fragmente din moaştele sfântului Mina!” ne-a lămurit în continuare moşneguţul, de a cărui prezenţă şi uitasem.
Am mai petrecut multe ore în acel loc binecuvântat, am retrăit farmecul timpurilor trecute, în care ne-am simţit sufletele primenite de aroma de busuioc şi de tămâie.
La plecare, ne-au condus chiar măicuţa stareţă Antonia, împreuna cu întâmplătorul şi binevoitorul unchiaş. Am urcat cu toţii în maşină, motorul deja pornit a mai avut răbdare pentru ultimele semne prieteneşti de rămas bun, adresate gazdelor noastre.
Tata a pornit în viteză, iar eu am întors repede capul îndărăt şi în mijlocul drumului i-am văzut pe cei doi care, cu amândoua mâinile streaşină la ochi au rămas în drum , asemena unor troiţe aurite de lumina asfinţitului. Această amintire s-a păstrat în inima mea ca o fereastră deschisă spre dumnezeire .
Biserica mânăstirii din Pârveşti, o icoană scumpă sufletului meu !


                                             



01-01-1970       ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 56 BUCUREȘTI       5 comentarii

  Andreea
!!
!!

  Ramus

Oke

  Luca george
Incredibil nu am mai vzt asa cv
Iminplace foarte mult va pup fetele melele!!

  ELENA
GLAVAN


  Esanu Mihaela



    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro