Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Str. Biserica Mărcuța, Cartierul Pantelimon, sectorul 2 al Municipiului București, peste drum de Spitalul Sfântul Pantelimon, anexată de Mănăstirea Mărcuța, ale cărei terenuri ajung până pe malul sudic al Colentinei.

An/secol:

Perioada construcției Bisericii Mărcuța a fost 1586-1587.

Detalii principale / personalități / evenimente:

Personalitățile istorice ce au o legătură cu monumentul prezentat sunt: Marele Logofăt Dan, Vișana, Armașul Marcu, iar ultimul, dar categoric nu cel din urmă, cel mai important reprezentant al culturii române- marele poet, geniul ilustru al artei cuvântului, Mihai Eminescu. Printre evenimentele desfășurate atât în cadrul întregii mănăstiri, cât și în cadrul bisericii prezentate se numără renovări menite de a proteja familiile înstărite în cazul unei năvăliri inamice și deschiderea mai multor spitale pe parcursul vremii, remarcându-se cele ce au fost folosite pentru tratarea bolnavilor de ciumă și a alienaților mintal.

Scurt istoric:

Prin fiecare vizitare a Bisericii Mărcuța ne așteaptă o inedită călătorie pe apele cunoașterii, în care intenția de a descoperi istoria ce leagă poporul nostru de acest monument al religiei și al spiritualității este de nestăvilit. Așadar, să aruncăm o privire spre veacurile apuse, în care bravii cavaleri și mândrele domnițe cutreierau meleagurile pe care, din pură întâmplare, ne aflăm și noi astăzi. Precum am amintit anterior, chipurile istorice ce prezintă conexiuni cu monumentul ales sunt: Marele Logofăt Dan (cel ce a construit biserica în perioada domnitorului Mihnea al II-lea Turcitul), Vișana (fiica armașului Marcu, nepoata Logofătului Dan, cea care a renovat ulterior mănăstirea fiind de asemenea și personalitatea de la care monumentul a primit denumirea de „Mărcuța”), Armașul Marcu (caracter istoric ce este reprezentat în multiple picturi ale bisericii) lista marilor nume încheindu-se cu stihuitorul timpurilor veșnice, Mihai Eminescu.
Îndreptându-ne atenția către evenimentele desfășurate în cadrul locașului de cult, observăm faptul că Monumentul citat, împreună cu Mănăstirea Văcărești și Mănăstirea Plumbuita au constituit un sistem strategic al Capitalei, alcătuit din diverse locuri fortificate ce permiteau familiilor bogate ale vremii să se retragă în cazul năvălirilor inamice. Accesul către moșiile sigure, ferite de cotropitori, era permis prin intermediul traversării unui vast lanț de tuneluri. După renovările din perioada 1632-1654, potențialul strategic al Bisericii Mărcuța a fost ridicat prin 3 rânduri de porți și prin fortificații ce permiteau utilizarea armelor de foc. Privind din punctul de vedere al arhivelor folosirii locașului de cult ca pe o fortăreață menită să protejeze diverse personalități, putem remarca și găzduirea unui lazaret în perioada tragicei epidemii de ciumă din 1813. Ulterior, pe parcursul anilor 1829-1924, mănăstirea a servit ca și sediul unui spital pentru bolnavii alienați mintal. Faimosul și genialul stihuitor, Mihai Eminescu, a fost internat în data de 3 februarie 1889.
Povestea internării geniului poetic pune în lumină două nume din domeniul medicinii: Zaharia Petrescu și Alexandru Șuțu, al căror diagnostic, urmat de verdictul din 20 martie atesta faptul că: ”Domnul Mihail Eminescu este atins de alienație mintală în formă de demență, stare care reclamă șederea într-un institut”.
În ziua de astăzi prea puține sunt sursele ce ne-ar putea istorisi date reale ale nefericitei capturări a privighetorii stihului și slovei. Arhivele ne povestesc despre faptele desfășurate în cadrul Sanatoriului Mărcuța, însă într-o foarte mică măsură. Cu toate acestea, am descoperit faptul că atât bolnavii ce prezentau semne de dereglare psihică, cât și pacienții incurabili erau supuși unor ocupații precum participarea la serviciul infirmierelor, lucrul la gospodărie, la agricultură, ș.a.m.d. acestea având scopul de a oferi bolnavilor o stare de ”normalitate”, un sentiment ce le impune faptul că nu erau întrutotul rupți de societate.
Din punctul meu de vedere, cel mai trist aspect al Mănăstirii Mărcuța este întruchipat de adevăratul vid în care s-au scurs toate informațiile despre teribila ședere a îngerului artei lirice, ședere ce a dus la sfâșierea aripilor sale. Fiece vers presupus a fi scris pe cei patru pereți ai camerei pacientului Mihai Eminescu a fost șters în perioada comunismului, lăsându-ne la îndemână doar teorii, posibilitatea de a descoperi firul vieții versificatorului fiindu-ne furată.
Printre cele mai de seamă impresii ce definesc Ospiciul Mărcuța se numără și cea a marelui scriitor Nicolae Iorga, autor care după ce a vizitat locul cu pricina a lăsat în istorie următoarele vocabule: ”O învățătoare țupăie ca o vrabie, mlădiindu-se pe șolduri; un ofițer palid comentează cu glas puternic și rar știrile... De peste zid răsună din cântecul de patimă strajnică, sălbatic, ascuțit, ce pare desprins cu silinți uriașe din dintr-un gâtlej sângerat al unei femei...”
Din lipsa banilor, Eminescu urmează să fie mutat de către doctorul Șuțu la casa sa de sănătate de pe Strada Plantelor, iar în data de 15 iunie 1889, acesta părăsește lumea tiraniei concretului, universul real al obiectelor palpabile pentru a-și recăpăta aripile demult retezate de această cruntă societate... Eminescu a zburat pe curentul imaginației și al spiritualității profunde pentru a ajunge în Eden, adevăratul cămin al sufletului său.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

BISERICA MĂRCUȚA, LOCAȘUL SPIRITUALITĂȚII ȘI AL GENIULUI POETIC Această umilă locație aflată în sectorul 2 al Municipiului București este simbolul unei istorii în care geniul liric de natură divină intră într-o profundă armonie cu spiritualitatea și religia.
Din păcate, atât pentru prosperitatea turismului român, cât și pentru promovarea culturii poporului nostru, acesta nu este postulată prin vastele atribuții pe care le posedă. Așadar, pentru a vă familiariza cu monumentul istoric menționat anterior, vă ofer posibilitatea de a mă însoți într-o călătorie plină de mister, în care vom redescoperi elemente ce au fost ascunse sub semnul timpului etern. Haideți să navigăm apele învolburate ale veșniciei, purtând în suflet speranța de a regăsi prin Biserica Mărcuța istorie, mister, cultură și spiritualitate.
Acest Locaș de cult ortodox ne surprinde prin longevitatea sa, biserica prezentată fiind construită în urmă cu mai bine de patru secole, ritualul ridicării sale desfășurându-se în perioada 1586-1587. Lucrul fascinant este întemeiat pe baza faptului că, deși a fost supusă încercării timpului, Biserica Mărcuța reușește să ne prezinte picturi ce datează încă din secolul al XVI-lea.
Consider că putem caracteriza acest monument ca întruchipând o capodoperă a vremii, un simbol al rebeliunii și al sfidării timpului necruțător. Îmi amintesc cu drag de scurtele clipe petrecute pe o bancă în fața smeritei dar în același timp radiantei biserici.
Cu un roman drag mie, contemplam lumea ficțională a autorului, iar când simțeam cum concentrarea-mi zbura pe aripile vântului spre locuri nedescoperite încă, atunci când întrerupeam legătura cosmică dintre sufletul meu și suita de simboluri moarte, atunci când reveneam la tirania concretului... îmi ridicam ușor privirea și respirația-mi era întretăiată de superba priveliște ce se înfățișa în fața ochilor mei. Soarele, eternul gardian al lumii muritorilor, mi se alătura în ritualul contemplării armoniei înfăptuită de comuniunea dintre cupola locașului de cult și bolta cerului de azur. Acoperișul rotunjit ce acoperă sfântul monument nu străpunge pătura albastră a văzduhului, ci din potrivă, creează o legătură sublimă, o cale de acces, de comuniune între planul teluric ce deține „rădăcinile” construcției și cel cosmic, spre care aceasta se înalță într-un mod unic. Toată această frumusețe, întreaga aură de puritate în care este învăluită biserica mă duce cu gândul la Eminescu... căci el este cel ce prin operele-i nemuritoare a reușit să definească sacralitatea FRUMOSULUI.
Privind în direcția legăturilor monumentului istoric cu lumea liricului, redescopăr o parte a istoriei mai puțin dragă mie, o ultimă perioadă a poetului de geniu, Mihai Eminescu. Acesta a fost internat în incinta Ospiciului Mărcuța Sufletul mi se umple de mâhnire când îmi amintesc faptul că șederea poetului universal în cadrul sanatoriului este nefericită și învăluită în mister. Știm însă cu siguranță că Mihai Eminescu, deși a încetat să mai existe ca persoana a unei societăți prea puțin dezvoltate la momentul respectiv, el nu a încetat să mai fie EMINESCU. Dovada acestei afirmații stă în presupusele versuri ce ar fi umplut camera acestuia, stihuri ce postulează puterea inimaginabilă a artistului poetic și al harului divin ce l-a învăluit până la ultima suflare. Acest Zeu al Genialității este cel mai bun exemplu al citatului scriitorului Octavian Goga ”Nimeni nu are dreptul să fure frumosul din sufletul nostru”... în cazul domniei sale nu numai că nimeni nu a avut dreptul să fure de la el frumusețea edenică a sufletului său, dar nici nu ar fi putut sa o facă vreodată.


                                                                                                                                                                        



01-01-1970       ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 56 BUCUREȘTI       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro