Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Judeţul Neamt,Comuna Hangu,Sat Chiriţeni. Situată într-o frumoasă poiana din afara satului, înconjurată de pădure, la circa doi km depărtare de la drumul naţional Bicaz – Poiana Largului. Se ajunge pe un drum forestier ce urcă pe lângă biserica nouă din satul Chiriţen.

An/secol:

1829

Detalii principale / personalități / evenimente:

-

Scurt istoric:

Biserica Sfantul Nicolae a fost ctitorită in 1829 din cauza dramei trăite de mai mult de 18.000 de oameni-strămutarea ,fiind o dovadă a crediţei aprinse necontenit in sufletele locuitorilor hangani.Se aflş la mai mult de 2 km. de strada,la Luparie. Catedrala din Hangu,a fost demontată bucată cu bucată, iar mai apoi mutată în vârful dealului pe un drum greu,anevoios cu multă trudă şi dăruire sufletească.In 1956, teama ca va trebui sa se stramute devine realitate, iar nimic nu îi mai putea ţine piept,nici măcar lacrimile de durere ale oamenilor ce au trecut prin acest eveniment ca printr-un război, pe care dacă incerci sa le scoţi la iveală sunt răni încă sangerânde în inima. Pentru a se asigura că cei adormiţi nu vor mai fi deranjati de nimeni şi că acolo credinţa şi frumuseţea vor fi păstrate intacte pentru ca soarta să nu se repete,au construit-o in vârful dealului,având ca strajeri brazii falnici din jurul ei.In 1959 a fost sfinţită de cel care era mitropolit al Moldovei-Iustin Moisescu.Chiriţeni era numit ,,Satul fara Biserică,,dovada vie a faptului că oamenilor le era necunoscută Biserica de sus. Cele mai grele moment au fost trăite de rudele celor decedaţi,care le duceau osemintele în cărţe pe care mai apoi le îngropau în morminte separate sau gropi comune ale celor din Fârţâgi şi Hangu.
Lăcaşul de cult a fost construit pe o temelie de piatră de râu şi ridicată din bârne de brad cu un acoperiş din draniţă.Impresionante erau arcadele pridvorului şi turnul clopotniţei care a fost păstrat cu sfinţenie din 1873,fiind refacută fara cusur dupa modelul celei din Gura Hangului. Deşi nu este pictată,în interiorul Bisericii se oglindesc toate emoţiile,frumuseţea şi sentimentele de bucurie care pot dainui doar intr-un astfel de lacas de cult. Boltile Bisericii reprezinta adevarate ferestre spre cer datorita stilului si elegantei deosebite cu care au fost facute iar catapeteasma tributara Bisericii din satul Fartagi ce dateaza din secolul al XIX-lea e de o frumusete rara si coplesitoare cu icoane care trezesc o emotie puternica si ii cuprind pe credinciosi intr-o atmosfera cu totul speciala, realizata prin simplitatea locului,a oamenilor ce ii trec pragul si a vorbelor calde,plinde de suflet ale parintelui Mihail Avarvarei.Valorile neasemuite ale sale sunt icoana Maicii Domnului si cartile bisericesti ,,Mineie de la 1821,, si Pidalionul lui Veniamin Costachi.Toate lucrurile prin care e face remarcata e reflecta in madularele credintei din inimile oamenilor.Hramurile pe care le are sunt Hramul Sf. Nicolae si Inaltarea Domnului.Desi parintele paroh slujeste in Biserica noua de la Chiriteni, monumental architectural e neuitat de crestinii evlaviosi care in ciuda drumului obositor si a vremii neprielnice reusesc sa isi aminteasca de adormitii ingropati in cimitirul ei.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Biserica din munţi, puţin cunoscută dar cu o insemnătate unică e un loc drag sufletelor ce au zidit-o departe de teama lor:strămutarea. Dacă dezamagirea pierderii Catedralei din Hangu şi-a lăsat amprenta fără doar si poate in inima lor,au incercat să clădească cu aceeaşi dăruire o mică bisericuţă sus pe deal, care să simbolizeze faptul că exista viaţă şi credinţă dupa ce au fost rupţi din locul natal. A trebuit sa o ia de la capăt,de la simplul fapt de a-şi construi o casa noua până la a sadi din nou in ei speranţa si nădejdea că Dumnezeu nu i-a uitat şi că nenorocirea care s-a abătut peste ei ii va face să creadă ca au nevoie de mai multa credinţă. Au dovedit asta prin chinul de a-şi duce adormitii la un loc unde nu vor mai fi deranjaţi:in cimitirul Bisericii si prin faptul că atât de puternică le era credinţa incât au incercat sa o reconstruiască,bucăţică cu bucăţică la doi kilometri de locuinţele lor.Oamenii sunt cu totul speciali pentru că biserica e sufletul lor,esenţa pentru care traiesc,de unde işi iau seva credinţei,fiind una cu ea.Odată intrat in biserică, simţi cum rugăciunile stăruitoare spuse până acum devin aripile care îți înălță mintea şi inima spre divinitate. . Deodată,te trezești în alt orizont, inima ta sălășluiește un alt scop, iar iubirea devine puntea de legătura între tine și Cel de Sus. Câtă frumusețe și puritate adăpostește acest loc sfânt! . Emoția și sentimentele ivite după vizitarea acestui lacas de cult au aprins in mine speranța și certitudinea ca Bunul Dumnezeu ne ascultă necontenit rugăciunile. Acest monument va sălășlui mereu in sufletul meu ca fiind un loc desprins din basme, care mi-a modelat atitudinea și percepția pentru fiecare om in parte, pentru a-l privi cu ochii inimii .Patrunzând aici,inima iţi tresare şi simţi că ceva te miscă,nu o adiere de vânt, ci o emoţie puternică determinată de o atmosfera uimitoare. Biserica reprezinta tăramul in care credinţa,bucuria de pe chipurile celor prezenţi la slujbe si iubirea care ii invaluie pe toţi in mod divin formează un tot unitar cu temelia scopului vieţii de creştin-dobândirea mântuirii. Câtă frumuseţe,emoţie şi sensibilitate sunt presărate in acest sfânt lăcaş de cult! Cu adevarat,acest loc nu ar fi atât de incărcat cu trăiri dacă nu ar ascunde o mare de sentimente de peste 18000 de oameni care au fost strămutaţi nu doar cu trupul,ci mai presus cu sufletul, care era unul cu pământul pe care au trăit până când au fost smulşi din locul in care s-au născut. Au fost luaţi pe neaşteptate şi dacă te-ai fi aflat acolo ai fi simţit cum inimile lor urlă de durere,de pierderea celei mai frumoase Catedrale de pe Valea Bistriţei la care au muncit 8 ani de zile necontenit.Atât de impunatoare si frumoasă era incât să renunţi cu uşurinţă la ceea ce a constituit mădularele tale era un lucru de neimaginat. De aceea,pentru unii, credinta pornea din ascunzişul inimii si se ţinea cu incăpăţânare de suflet,iar strămutarea era un vis urât care nu trebuia sa devină realitate. In ultimul moment au fost desprinşi cu forţa de pământul care le-a chezăşuit viaţa,i-au facut oameni,unde au trecut impreună şi peste bune şi peste rele. E de neimaginat durerea celor care au mutat Catedrala aproape de Varful Muntelui. A fost numerotata si asezata aici,in sunetul buciumului şi al credinţei care atinge cerul cu puterea ei. Câtă suferinţă izvora când ii duceau pe cei care nu mai erau printre ei la 2 kilometri de locul care trebuia sa le fie de veci dar cu siguranta ca nu vor fi pierduţi. Te intrebi de ce a trebuit sa sufere atat de adanc o mică aşezare de oameni simpli cărora acum,sufletul le este incărcat de tot ce nu isi puteau imagina ca li se va intâmpla vreodată. Cât de puternic trebuie să fii să duci dragul credinţei şi să o pastrezi chiar dacă iţi e dat să nu mai ai parte de ea. Fiecare duminică era o sarbatoare, iar oamenii au reuşit să o refacă cu toată iubirea lor, aproape de inălţimi pentru a se asigura că nimeni nu se va mai atinge de munca si de sufletul lor.Intr-adevar,catedrala a reprezentat in primul rand, dăruire sufletească.Desi au devenit mai rare zilele in care se slujeste aici,atunci când are loc,slujba devine mai mult decat o mulţime de rugăciuni,devine un făgaş impletit din iubire,credinţă si speranţă pe care oamenii il fac punându-şi fiecare emoţia sufletului unul lângă altul. Se gândesc atunci când aruncă privirea la măreţia Ceahlăului ce se oglindeşte in apa lacului că odata au trăit şi ei acolo,au mâncat,au plâns,s-au bucurat şi mai mult decât orice,s-au rugat…s-au rugat in locul cel mai sfânt inimii lor pe care l-au pierdut si pe care a trebuit sa il stramute. Nu pot sa imi imaginez cum li s-a zdrobit sufletul celor care au vazut Catedrala la pământ,aşa cum părintelui Coroamă,care şi-a oferit intreg sufletul construirii şi slujirii in Biserica dinamitata de pe fundul lacului, i-a fost rapusă de durere inima. De aceea este atât de special acest loc din inima munţilor, ascunzând adevărata faţă a comunei Hangu,a ceea ce a insemnat ea odata,a istoriei pe care o duce in urma uitării şi a oamenilor cu o credinţă de-a dreptul cutremuratoare. E inevitabil să iţi găseşti cuvintele fără să verşi o lacrimă stiind că acolo unde se află lacul a fost odinioara şi casa ta. Au trecut peste şi au reuşit să zidească un lăcaş de cult nu cu o imagine atât de impunatoare dar cu o credinţă atât de inaltă incât dacă eşti pătruns de atmosfera din acest loc simţi că Dumnezeu iţi raspunde la rugaciuni necontenit.Bisericuţa e cu totul diferită dacă o priveşti cu ochii inimii. De la bârnele de brad, încheiate la colţuri în coadă de rândunică până la cărţile si icoanele vechi păstrate cu drag in ea,totul e o armonie intre omul ce ii calcă pragul şi Dumnezeu. Sunt mândră că locuiesc aici,că pot să le vorbesc viitoarelor generaţii despre istoria comunei mele şi că ‘’suflet’’ e cel mai de preţ cuvânt pe care l-aş putea asocia.


                                             



01-01-1970       Școala Gimnazială, comuna Hangu       2 comentarii

  Elena

Foarte frumos!

  Suflet Bland

Superb .Uimitoare descriere!

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro