Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Sat Mănăstirea Neamţ com. Vânători-Neamţ Str.Arhimandrit Chiriarh Nicolau. La circa 5 km de localitatea Vânători-Neamț

An/secol:

Secolul XIV

Detalii principale / personalități / evenimente:

PF Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
PF Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
IPS Teofan Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
Şi alte înalte feţe bisericeşti

Scurt istoric:

Începuturile vieţii monahale în zona Mănăstirii- Neamţ s-au datorat sihaştrilor, care îşi duceau viaţa în singurătate sau în grupuri mici şi care au ridicat mici aşezăminte de rugăciune. Cercetătorii consideră că Petru I Muşat a transformat schitul în mănăstire, ridicând prima biserică din piatră, situată în partea centrală a incintei. Aceasta a suferit stricăciuni în timpul puternicului cutremur din 29 august 1471. După cataclism, domnitorul Ştefan cel Mare a hotărât construirea unei biserici noi, cu hramul ,,Înălţarea Domnului" (la 40 de zile de la Paşte), pe care a sfinţit-o cu mare alai în anul 1497, după victoria obţinută în Codrii Cosminului împotriva regelui polon Ioan Albert. Biserica este principalul monument istoric şi de arhitectură moldovenească din incinta mănăstirii, de o eleganţă şi frumuseţe deosebite. Dimensiunile şi monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcţie a unor elemente noi: pridvorul, situat în faţa intrării, şi sala mormintelor, sau gropniţa, amplasată între pronaos şi naos. Turnul clopotniţă situat la intrarea principală, pe latura vestică a incintei, ne apare impunător prin înălţimea sa şi prin grandoarea portalului, străjuit de uşi grele de stejar ferecate în metale. Mănăstirea- Neamţ a fost proprietara unui important tezaur de obiecte de mare valoare istorico-artistică, din care multe se păstrează şi în prezent. Unele s-au pierdut, iar altele se găsesc în diferite muzee din ţară şi din străinătate. Icoana Maicii Domnului este o icoană procesională, de mari proporţii, aşezată în naosul Bisericii. Chipul Maicii Domnului cu Pruncul pe braţul stâng este pictat în faţa icoanei, iar chipul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este pictat pe cealaltă faţă. Icoana, este cunoscută şi sub numele de Lidianca, datorită originii sale, sau de Închinătoarea, datorită evlaviei credincioşilor care o consideră făcătoare de minuni. Biblioteca Mănăstirii - Neamţ este considerată "cea mai veche din ţară", devenind şi "cea mai bogată" prin numărul volumelor şi prin valoarea conţinutului lor. (I. Ivan, S. Porcescu, 1981) Unele lucrări care au aparţinut mănăstirii se găsesc în prezent în alte instituţii.
Manuscrisul cel mai vechi păstrat la Mănăstirea- Neamţ este un 'Tetraevanghel", pe pergament, scris la sfârşitul secolului al XlV-lea Aici s-au format marii mitropoliţi ai Moldovei Iosif Muşat, Teoctist, Gheorghe. Aici au poposit şi s-au inspirat de la călugări marii noştri cronicari.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Legenda pune întemeierea Mânãstirii Neamţ pe seama a trei din ucenicii lui Nicodim de la Tismana: Sofronie, Pimen şi Siluan care au construit la Neamţ o bisericuţã din lemn, lipitã cu lut şi vãruitã, ceea ce i-a adus renumele de „Biserica Albã”, denumire pe care au primit-o de-a lungul vremii biserici din Voivodina (Serbia) pânã în Transcarpatia (Ucraina).
În Monografia Mânãstirii Neamţ din 1925, Nicolae Iorga scria despre clopotul care s-a topit în incendiul din 1862, clopot care pãstra o inscripţie din anul 1392. Tot marele istoric scrie şi despre cel mai vechi ,,Sfânt aer,, din Moldova fãcut, potrivit inscripţiei, de Siluan şi terminat la 1 septembrie 1437.Concluzionând, Nicolae Iorga apreciazã cã într-o poianã din codrii cei mari vor fi fãcut deci, Sofronie, Pimen şi Siluan întemeietorii dupã legendã schitul lor, iar Petru I Muşat îl va fi înnoit din piatrã fãcându-se ctitor şi dãruind mânãstirii douã sate (Cristeşti şi Timişeşti) la gura Neamţului, odoare şi obiecte de cult. Temeliile acestei biserici se vãd încã în curtea interioarã a mănăstirii. Sâmbãtã 3 ianuarie 1998, ora 13.10 Radio Iaşi anunţa cã la Biserica Mirãuţi a avut loc reînhumarea oaselor domnitorului Petru I Muşat descoperite sub altarul bisericii. Slujba a fost fãcutã de episcopul Pimen al Sucevei şi Rãdãuţilor. În aceeaşi bisericã au fost descoperite mormântul primului mitropolit al Moldovei Iosif I Muşat şi cel al Evdochiei prima soţie a lui Ştefan cel Mare decedatã la 25 noiembrie 1467.
Iosif I Muşat a fost egumen al Mânãstirii Neamţ. Aici fusese ucenic; aici şi-a desãvârşit pregãtirea. Este confirmat mitropolit al Moldovei dupã iulie 1401. El a condus treburile bisericii în timpul domniilor lui Petru I, Roman I, Ştefan I şi Alexandru cel Bun.
În vremea domniei lui Alexandru cel Bun s-a construit la Neamţ o bisericã de lemn pe temelii de piatrã în interiorul cãreia va fi înmormântat Ştefan al II-lea decapitat de nepotul sãu, Roman, la 13 iulie 1447. Dar micile biserici de la Neamţ şubrezite de vreme, înnegrite de fum, sãrãcite prin prea desele jafuri, slăbite de incendii şi cutremure stau gata sã se dãrâme. În 1497 Ştefan porunceşte sã se ridice la Neamţ, lângã biserica bunicului sãu, Alexandru cel Bun, una din cele mai frumoase biserici din epoca medievalã.
Între 1403 - 1406 egumen la Neamţ a fost Grigore Ţamblac cel care a scris Viaţa Sfântului Ioan cel Nou pe care unii specialişti i-o contestã. La Neamţ au trãit şi s-au pregãtit doi din primii cronicari moldoveni. Încã de pe când era stareţ la Neamţ, Macarie, ucenicul mitropolitului Teoctist începe sã scrie din porunca domneascã, „Povestire pe scurt despre domnii Moldovei” începând cu 1504, anul morţii lui Ştefan, şi o va continua pânã la 1551 cu ample referiri la domnia lui Petru Rareş.
Al doilea cronicar moldovean, Eftimie, era în 1553 stareţ al Mânãstirii Neamţ şi primise de la Alexandru Lãpuşneanu însãrcinarea de a continua cronica lui Macarie. În cronicã Eftimie începe sã scrie evenimentele de dupã 1541: ultimii ani ai domniei lui Petru Rareş, apoi despre domniile fiilor acestuia Iliaş şi Ştefan şi pânã în 1554. Figura centralã a cronicii rãmâne Alexandru Lãpuşneanu. Deşi elogiazã blândeţea, înţelepciunea şi bunãtatea domnului, cronicarul bãnuit cã ar fi avut legãturi cu Ştefan Mâzgã, pretendentul la tron, e nevoit sã fugã peste munţi spre a scãpa de furia lui Lãpuşneanu. Zadarnic scria domnul bistriţenilor cerându-le sã-l prindã şi sã-l predea cãci scrisorile lui au rãmas fãrã rãspuns. Deşi obligat sã fugã, Eftimie nu a revenit şi nu şi-a modificat atitudinea faţã de cele scrise în cronicã. Nu el a scris despre crunta pedepsire a boierilor potrivnici şi n-a defãimat în nici un fel domnia lui Alexandru Lãpuşneanu.
Parafrazandu-l pe istoricul Nicolae Iorga, care scria : Sunt romani care n-au fost niciodată la Iaşi, as zice : sunt români care n-au vizitat niciodată Mănăstirea Neamţ, deşi n-ar trebui să fie niciunul, căci cine n-a trecut niciodată pe aici nu poate să străbată cu inţelegere filele celor mai frumoase evangheliare miniate aici, nici cronicele scrise în chiliile mănăstirii ; nu poate pătrunde în spiritul trecutului nostru zbuciumat care trăieşte încă în acest loc mai viu şi mai bogat decât oriunde aiurea. In conştiinţa celui care n-a fost niciodată la Neamţ ar fi o lipsă, căci el n-a văzut cea mai veche mănăstire a Moldovei, care a dat pe Iosif Muşat, primul mitropolit, pe Teoctist-sfetnicul luminat al domnitorului Stefan cel Mare, pe doi din vestitii cronicari : Macarie si Eftimie, dacă nu cumva şi Azarie a trecut pe aici ; n-a văzut mănastirea care a dat numeroşi vlădici, episcopi, mitropoliţi şi patriarhi, mănăstirea care işi zice şi azi cu mândrie – capitala culturală a Moldovei, cea care l-a dat pe cuviosul Paisie, prin activitatea care a fost influienţată întreaga ortodoxie. De la Neamt, au plecat spre a-şi împlini misiunea cuvioşii Pahomie, Ioan Iacob s.a. Toate acestea şi încă multe altele îndreptăţesc spusele lui D.A. Gheorghiţă care afirma că leagănul culturii noastre sufleteşti din cele mai îndepărtate timpuri a trecut de la Mănăstirea Neamţ spre orasul Iaşi.
Această mănăstire a dat neamului românesc oameni de valoare şi am speranţa că va mai da încă, spiritul locului îi va crea şi pregăti spre binele acestei ţări. Scriind de istoria de peste 600 de ani a acestui locaş, Nicolae Iorga considera Mănăstirea Neamţ sălaşul cărturarilor şi în veacurile al XV-lea si al-XVI-lea,focarul de reforme călugăreşti al lui Paisie din veacul al XVIII-lea, laboratorul maiştrilor de tipar de acum vreo sută de ani.
Legenda pune întemeierea Mănăstirii Neamţ pe seama a trei din mucenicii lui Nicodim de la Tismana şi anume : Sofronie, Pimen şi Siluan. Aceştia ar fi construit la Neamţ o bisericuţă din lemn, lipită cu lut si văruită care va primi numele de Biserica Albă. Să observăm ca bisericile albe se găsesc din Voividina pana in Transcarpatia. Dar ca în oricare legendă, există şi sâmburele de adevăr relevat de istoricul Nicolae Iorga in Monografia Mănăstirii Neamţ, unde scrie despre clopotul care s-a topit în incendiul din noiembrie 1862, pe care se găsea o inscripţie de la 1392. Tot Nicolae Iorga scrie şi despre cel mai vechi ,, Sfânt aer,, din bisericile Moldovei pe care stă scris : A făcut acest aer ieromonahul Siluan, egumenul de la Neamţ, în zilele binecinstitorului şi de Hristos iubitorului Ioan Stefan Voievod, luna lui septembrie, si s-a sfârşit în anul 1434.
Concluzând, marele istoric scria ca intr-o poiană din codrii cei mari vor fi făcut deci Sofronie, Pimen şi Siluan – intemeietorii după legenda, schitul lor din lemn, iar Petru I Musat il va fi înnoit din piatră făcându-se ctitor şi dăruind mănăstirii două sate - Cristianeşti şi Timişeşti, de lângâ pârâul Neamţului. Temeliile acestei biserici, anterioare anului 1392, sunt marcate în curtea interioară a mănăstirii.
De-a lungul anilor, Mănăstirea Neamţ, a avut de suferit fiind de mai multe ori pradată şi incendiată. În februarie 1393, a fost arsă de soldaţii regelui Sigismund, iar in decembrie 1467 e arsă din nou de tăciunarii regelui Matei Corvin. În 1476, arde iar, focul fiind pus de turcii temporar victorioşi la Valea Albă. Atunci a ars şi satul Vînatori. A scăpat Cetatea Neamţ fiind zidită din piatră. Un nou incendiu suferă mănăstirea o sută de ani mai tarziu din partea tătarilor recompensaţi de turci pentru ajutorul dat in bătălia de la Roşcani, 1574. În mai 1633, lovit-au tâlharii mănăstirea. Tot argintul cu toate podoabele bisericii, tot au luat, stă scris la pagina 114 a unui Liturghier slavon, ca mărturie. Mănăstirea a fost incendiată şi în 1671, iar în 1691 este ocupată de ostaşii regelui Sobieschi împreună cu mănăstirile din jur : Secu, Agapia, Hangu, şi din nou va ramâne despuiată de bogăţia sa.
Pentru redobândirea averilor, cărţilor şi documentelor luate de poloni, se va strădui zadarnic mitropolitul Dosoftei. A ars din nou in 1696, iar în 1716 i se iau alte averi şi bunuri de ceata catanelor unguresti conduse de căpitanul Ferenţ. De fiecare dată, însă, mănăstirea a fost refacută. După 1546, Iliaş Voievod zideşte la Neamţ o clisiarniţă. În anul 1558, se încheie refacerea mănăstirii cu cheltuiala lui Macarie al Romanului. În 1754, ieromonahul Nicolae reface turnul şi în nord-est în care, o vreme, se vor păstra cărţile bibliotecii. În anul 1570, domnul Alexandru Cornea construieşte o trapeză şi o bucătărie. Veniamin Costachi zideste o nouă stareţie şi Paraclisul Adormirea Maicii Domnului . La 1821, Mănăstirea Neamţ scapă de dezastru, mai întai pentru că a refuzat intrarea eteriştilor în mănăstire, iar pe de altă parte, stareţul acestei mănăstiri cu tot soborul au stat neclintiţi, pentru că mănăstirea în putere fiind, mai bine a socotit a cheltui o dare de bani decât a duce mănăstirea în pustiire, iar înlăuntrul mănăstirii şedea un agă turcesc cu 50 de ostaşi ai săi spre a apăra mănăstirea, rânduiţi fiind de mai marii oştirilor, fiindcă le umpluse mâna de dări.


                           



01-01-1970       Seminarul Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” Mănăstirea Neamț       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro