Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Sat Audia, comuna Hangu, judeţul Neamţ.Situată la circa un kilometru de drumul judeţean Bicaz-Poiana Largului, pe o uliţă cu două ieşiri (una pe drumul principal-Audia, iar o deschidere la intrare în satul Boboteni).
Coordonate: DJ155K,
Hangu 617240

An/secol:

1918

Detalii principale / personalități / evenimente:

Preot paroh Ioan Pântescu
Regele Ferdinand dimpreună cu regina Maria şi fiii lor

Preot paroh actual: Ioan Simiraş

Scurt istoric:

Pisania bisericii: “Cu vrerea Tatălui,cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, s-a înălţat această biserică în satul Audia, comuna Hangu, cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în anul mântuirii 1918 de către enoriaşii din acest loc, paroh fiind preotul Ioan Pântescu.De-a lungul anilor clădirea bisericii a fost reparată în mai multe rânduri, ultima reparaţie făcându-se în anii de har 1989-1996.Între anii 1994-1995 s-a picat sfântul locaş în tehnica fresco de către pictorul Vasile Anghelache.Reparaţiile şi pictura sunt ctitoria enoriaşilor acestei parohii ajutaţi de Protosinghel Nifon Burlacu de la Mănăstirea Sihăstria.Sfântul locaş s-a sfinţit în anul de mântuire 1996, luna iulie, ziua 14, de către IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.Domnul Dumnezeu să pomenească în cartea vieţii cea deschisă în ceruri de la întemeierea lumii, pe toţi aceia care au zidit şi au întreţinut de-a lungul vremurilor acest sfânt locaş.”

* Biserica veche din satul Audia *

În trecut, în satul Audia a existat o biserică veche construită în secolul al XVIII-lea de către nişte ardeleni refugiaţi aici din cauza expansiunii catolicismului.Biserica a fost construită din bârne de lemn într-un stil ardelenesc şi, mai apoi, pictată într-un mod impecabil de pictorul Ion Zugravu din Ceahlău, un ardelean refugiat şi el în Moldova.Aceasta purta, ca şi în prezent hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.Din neferecire, biserica veche din satul Audia nu mai există în zilele noastre fiind complet ruinată de un obuz căzut în timpul războiului şi desfăcută în anul 1946.Drept amintire s-a construit în locul Sfintei Mese un soclu de piatră acoperit cu un baldachin din lemn şi s-au păstrat câteva cărţi de cult, câteva icoane.

* Biserica nouă din satul Audia *

Sătuli să stea fără un locaş de cult în sat, consiliul parohial coordonaţi de preotul Ioan Pântescu i-au decizia de a construi o nouă biserică, lângă vechea biserică la care se va păstra vechiul hram şi se va mai adăuga hramul Sfintei Parascheva de la Iaşi.Construcţiile au început în anul 1900 cu ajutorul oamenilor care şi-au dat toată silinţa şi toată dăruirea sufletească pentru a construi acest sfânt locaş de închinare.Meşterul macedonean Petrea Cristea împreună cu ucenicii lui au încredinţat lucrarea, făcând un proiect complex.Biserica a fost zidită din piatră, în formă de cruce, cu ferestre largi şi înalte care dau luminăţia acesteia, cu bolţile în formă semicilindrică sprijinite pe zidul din lateral şi absidele laterale încăpătoare.Acoperişul era acoperit cu draniţă, iar mai apoi cu tablă zincată având o turlă mare în formă de paralelipiped cu patru ferestre pe pridvor, turlă ce serveşte ca clopotniţă şi o turlă octogonală pe naos ce se deschid ca nişte ferestre pe cer. Biserica este într-adevăr una mare, având în vedere că în acea vreme satul avea puţine familii (circa 40 de familii), ceea ce arată dovada vie a puterii de dăruire şi a jertfirii oamenilor pentru Dumnezeu.Astfel, biserica are o lungime de 33 metri, lăţimea de 8 metri şi înălţimea de 30 metri la turlă, iar planul fiind unul specific bisericilor ortodoxe alcătuit din pridvor, pronaos, naos şi altar.Catapeteasma este o adevărată bogăţie de artă moldovenească lucrată din lemn de paltin cu multă pricepere de către elevii Şcolii de Artă şi Meserii din Iaşi în stilul Renaşterii. Pictura bisericii s-a făcut de abia între anii 1989-1996 în timpul preotului Ioan Papuc, după ce 75 de ani a fost doar tencuită şi văruită cu var alb.Biserica a fost pictată în tehnica fresco de pictorul Vasile Anghelache din Bucureşti, oglindindu-se în picturile acestuia toată emoţia, frumuseţea şi sentimente de bucurie pe care la emană acest locaş de cult.În curtea bisericii se află o troiţă din lemn închinată eroilor căzuţi.
Sfinţirea a avut loc pe 29 iunie 1918 de cel care era Mitropoliul Moldovei şi Sucevei, IPS Pimen Georgescu, iar apoi resfinţită datorită pictării acesteia în data de 14 iulie 1996 de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei pe atunci şi ultima resfinţire făcându-se pe data de 27 noiembrie 2017 de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.
Aşadar, biserica este una de o frumuseţe rară şi copleşitoare, cu icoane care trezesc o emoţie puternică şi îi cuprind pe credincioşi într-o atmosferă cu totul specială realizată prin simplitatea locurilor, a oamenilor ce îi trec pragul şi a vorbelor calde, pline de suflet ale părintelui Ioan Simiraş.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Biserica mirifică din acest sat, puţin cunoscută, dar cu o valoare unică este un loc drag sufletelor din acest sat care au trăit aproape 46 de ani cu o biserică distrusă lângă.Acest lăcaş de cult este un loc unic pentru toţi cei care îi calcă pragul, deschizându-se în faţa lui Dumnezeu şi scăpând de toate necazurile.Faptul că localnicii din acest loc au fost profund dezamăgiţi de distrugerea vechii biserici ei nu şi-au pierdut credinţa printre ruine, ci au continuat să lupte şi să zidească o nouă biserică, unde să-I dea slavă lui Dumnezeu.Au trebuit să o ia de la zero pentru a-şi construi din nou puterea şi speranţa că Dumnezeu nu i-a uitat, dar El a vrut să-i facă să creadă că au nevoie de mai multă credinţă pentru ca nenorocirile să nu se mai năpustească peste ei.Au încercat şi au dovedit asta prin reconstruirea unei noi biserici lângă cealaltă pentru a-şi aduce aminte mereu că acolo a mai existat, în trecut, o biserică.Când calci pragul acestei biserici simţi că Îl cunoşti cu adevărat pe Dumnezeu în împrejurările vieţii, căci datorită rugăciunilor spuse ceas de ceas simţi că îţi cresc aripi care te înalţă spre ceruri cu mintea şi cu inima spre a te mântui.Oamenii sunt cu totul şi cu totul minunaţi pentru tot ceea ce au făcut până la faptul că ei sunt esenţa acestui loc şi din ei curge seva pentru următoarele generaţii.Emoţia şi puritatea care sunt adăpostite aici te face să crezi că te duce într-o lume a fantasmelor.Sentimentele şi voinţa ivite după ce vizitezi această 'comoară' a Audiei parcă se aprind în sufletul tău speranţa şi certitudinea că Dumnezeu ne ascultă rugăiunile.Acest monument va cutreiera mereu prin trupul meu, trezind emoţia când o voi vedea şi neuitarea că aceasta este o bucăţică din sufletul meu şi din satul meu natal.Biserica reprezintă tărâmul în care credinţa, fericirea care se vede pe chipurile celor prezenţi la slujbă şi iubirea care este emanată îi înfăşoară pe toţi într-o atmosferă uimitoare formează temelia scopului vieţii de creştin-divinitatea.Câtă frumuseţe, putere şi emoţie răspândeşte acest loc!Să nu uităm că fără priceperea şi înţelepciunea preotului Ioan Pântescu nu am fi ajuns aici.Cu toate că era o comunitate restrânsă pe timpuri, preotul şi-a pus în minte căci comunitatea va mai creşte şi biserica ar trebui să fie mai mare.Într-adevăr, acest loc nu ar fi cu totul atât de special dacă oamenii aceştia s-ar fi dat bătuţi, ci ei au continuat, şi au continuat până au reuşit să învingă răul ce a fost presărat peste ei.Nu îţi poţi imagina când au luptat oamenii aceştia să-şi zidească de la temelie această biserică, fiind foarte mare pentru acele timpuri când oamenii erau puţini în sat şi cât s-au chinuit să facă rost de materiale, dar nu s-au dat bătuţi.Au continuat să pună mână de la mână pentru a termina această frumoasă biserică pentru ca nepoţii, strănepoţii şi toţi urmaşii lor să aibă un loc de închinare.Câtă suferinţă au putut duce aceste suflete nevinovate pentru simplul fapt că biserica ardelenească le-a fost distrusă, iar ei au trebuit să facă alta.Au ales să o facă lângă pentru ca mereu când va trece cineva pe acolo să ştie că a mai fost un lăcaş de cult pe vremuri şi pentru ca în sufletele noastre să trezească mereu o amintire frumoasă sau mai puţin frumoasă.Biserica aceasta i-a făcut pe oameni să-şi modeleze percepţia pentru a-l privi pe fiecare om în parte cu ochiul inimii şi fără răzbunare în minte.În fiecare duminică oamenii încetau lucrul şi chiar dacă biserica nu era terminată preotul făcea sfânta liturghie alături, la masa vechiului altar al bisericii distruse. Zilele când se slujeşte aici sunt tot mai dese, iar atunci când are loc slujba locul acesta devine un drum împletit din iubire, credinţă şi speranţă pe care oamenii îl fac aşezându-şi fiecare emoţia sufletului unul lângă altul.Bătrânii se gândesc când privesc pe geam şi văd doar acel soclu micuţ din lemn cum ar fi fost dacă s-ar fi făcut slujbe acolo, unde se rugau ei pe vremuri în locul cel mai drag inimii lor.De aceea este atât de special acest locaş înconjurat de pădure, de oameni simpli, dar cu o credinţă zguduitoare.E iminent să îţi găseşti cuvintele fără ca sufletul tău să fie presărat cu o durere că cealaltă biserică a fost distrusă, cu bucurie căci strămoşii noştri au reuşit să lupte şi cu mândreţe că avem această măreaţă biserică în sat.De câte ori îi calci pragul părintelui paroh Ioan Simiraş te va primi cu braţele deschise şi îţi va povești tot ce s-a întâmplat, te va învăţa cum să priveşti viaţa şi îţi va da sfaturi bune pentru a trăi o viaţă împreună cu Dumnezeu.Biserica e cu totul diferită dacă o priveşti cu ochii inimii.De la catepeteasma care este o avere de artă moldovenească până la cărţile şi icoanele păstrate cu drag în ea, totul e o pace între omul ce intră în biserică şi Cel de Sus.
Sunt mândră că m-am născut aici, că am copilărit aici şi că locuiesc aici, dar şi că pot să le vorbesc următoarelor generaţii despre istoria satului meu.


                              



01-01-1970       Şcoala Gimnazială, comuna Hangu       3 comentarii

  Ana Aioanei

Excelent. ❤ Felicitări!!!

  Maria Andronic

Felicitări, copil minunat! ❤

  Florica

Foarte frumos! Un eseu impecabil. Felicitări! Cu siguranță o să vizitez acest îoc.

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro