Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
lângă Lacul Izvorul Muntelui, comuna Hangu

An/secol:

1922 - secolul XX

Detalii principale / personalități / evenimente:

Preotul Mihai Coroamă

Pentru a închide barajul de la Bicaz, comuniştii au strămutat peste 18.000 de oameni. Acţiunea începuse în anul 1956 şi aveau să dispară sate precum Reteş, Leteşti, Cârnu sau au fost rupte părţi din Răpciuni, Izvoru Alb, Hangu, Buhalniţa, Secu şi Poiana Largului.

Scurt istoric:

Lucrările la acest lăcaş începuseră în anul 1922 şi au durat aproape 30 de ani. În mai 1951, biserica a fost sfinţită, având hramul Înălţarea Domnului. A funcţionat doar opt ani, pentru că progresul era mult mai important decât religia. Pe 22 mai 1959, biserica a fost dinamitată.
În comuna Chirițeni, se vorbește de Drumul Morților, drum pe care au fost cărate osemintele în noul cimitir. Legenda construită în jurul acestui eveniment spune că localnicii ar fi cărat sicriele fie în zori, fie la amurg, de frică să nu fie văzuți de comuniști. Comunistii nu aveau voie să dărâme biserica, pentru că era declarată monument istoric. Are aceleași caracteristici ca Biserica Mușatinilor de la Bogdana-Rădăuți. Au găsit soluția de a o tăia în bucăți, care au fost numerotate și reasamblate la Chirițeni. Din 1960 încoace, o singură dată au mai fost văzute urmele ei, când nivelul barajului a scăzut foarte mult. Atunci, preotul a ținut slujba de Înviere chiar la ruinele de pe fundul lacului. Ouă pe care le bănuim înroșite și cozonaci pufoși odihnesc pe vârfuri de ziduri sparte, sub fumul tămâiat al cădelniței, într-o fotografie alb-negru pe care Teoctist Galinescu ne-o arată cu mare tristețe și lacrimi în ochi.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Comuna Hangu înainte de strămutare era „șăs”. Se cultiva porumb, grâu aclimatizat, secară și tot felul de legume care se cultivă și în zilele noastre. În Gura Hangului era fabrică de cherestea, gimnaziu, procuratură, spitalul, sală de festivități, secție de croitorie și farmacii.
I se spunea „Gura Hangului” deoarece, „Hangu” era o denumire străină, iar „Gura” semnifica locul unde se strângeau toate râurile din acea comună. În Hangu erau 6 mori și 2 cerestee. Catedrala de la Hangu a fost construită din șine de cale ferată și piatră. În anul 1886 a fost construită cale ferată îngustă. Părintele Mihai Coroamă era un preot cu dar și liniștit, el îi învăța pe hangani să nu se bage în politică căci vor fi arestați. Hanganii au primit vestea strămutări cu mare întristare deoarece oameni care locuiau în Gura Hangului aveau terenuri arabile. Munți de apă s-au adunat în spatele Barajului Bicaz. Marea dintre munți, ce s-a născut în 1959, a spălat ordinea lumii pentru cei care locuiau pe teritoriul acoperit in prezent de ape. Vii și morții au trebuit să se refugieze în zone mai înalte.
Cu doar un an înainte de inaugurarea Barajului Bicaz, preotii din satele Hangu și Fârțâgi și-au sfătuit enoriașii, la slujba de duminică, să nu-și lase morții pradă apelor. Nu au fost lăsate în urmă nici rămășițele străjuite de cranii și oase fără identitate, pentru a le reda odihna veșnică într-o groapă comună, la capătul Drumului Morților. Identitatea locurilor este confirmată și astăzi cu o nereținută mândrie, dar și cu durerea de a le fi fost pritocită și înjunghiată existența șăgalnică de muntean, statornicit de veacuri pe sălbatica valea a Bistriței. Dincolo de evidența zilei, stau mărturie imagini de edificii ctitorite cu sudoare, cu palme bătătorite de piatră, lemn și șină de oțel.
Astăzi, înmănuncheate într-un imens album de familie, doar fotografiile vechilor așezări de pe Valea Bistriței mai recompun satul muntenesc de odinioară, așa cum a dăinuit în tradiția sfântă a locurilor: cu puritatea ancestrală a gospodarului, cu sfiiciune de glastre în geam și cu credința adunată înainte vreme de sihaștri, curat ca la întâia cuminecare de după Facerea lumii. Între lacrimile pentru cele dispărute sub apele lacului, suspin sau pomana picurată și ruga neîncetată a celor strămutați, întinsul de apă mai cere încă celor rămași ofrandă de viată. Acesta este prețul luminii morților și al viilor, deopotrivă, al însăși esenței a verbului a fi: aici sau dincolo...
Parcă înadins, ca o Înviere a celor înecate de vremi și unduirile bistrițene, din cand în cand cei morți își cheamă câte o victimă, iar Dumnezeu secătuiește lacul pe zi ce trece arătând ca o mângâiere ruinele bisericilor unde s-au încreștinat, unde au făcut legământ pentru un singur trup și unde au dat sărutarea cea de pe urmă bunilor zămislitori de viață.
Preotul Mihai Coroamă a intervenit cu documente pentru a nu fi distrus edificiul, dar aprobarea a venit mult prea târziu. În a doua zi dupa Sfinții Împărați Constantin și Elena, la 22 mai 1959, cu durere, au venit oameni de la Pângărăcior cu Preotul Mihai Galinescu, parohul de acolo, începând demolarea a tot ce se putea recupera. Biserica veche - monument istoric- a fot demolată, numerotată piesă cu piesă dusă la circa 5 Km pe un deal în satul Chiriţeni. Toți locuitorii aflând groaznica veste au trebuit să se mute asta nefiind foarte ușor pentru ei, deoarece ei își construise o gospodărie și faptul ca trebuiau să înceapă o noua viață, construindu-și altă casă pe alte meleaguri. Cu lacrimi în ochi au fost nevoiți să plece și să lase totul în urma lor.
Despre acest subiect s-a vorbit mult în presă, la radio și TV despre un anumit blestem al ruinelor de sub ape, care în decursul anilor a înghițit numeroase vieți omenești. Dincolo de orice superstiție sau legendă, poate fi considerat cu adevărat jertfă de suflet tot ceea ce lacul a dus spre adâncurile sale în timp, pentru un edificiu realizat cu multă sudoare și mari cheltuieli în trei decenii și care a fost folosit, repet, numai 8 ani.
În primăvara anului 1977 a fost secetă, au scăzut apele lacului dezgolind astefel și ruinele bisericii. Terenul din jur fiind uscat, se putea merge la ruine, așa că preotul Mihai Popa de la Chirițeni a chemat credincioșii să participe la slujba de Înviere a 2-a din ziua de Paști, 10 aprilie, la ruinele bisericii.
Și în ziua de astăzi după trecerea iernii se pot vedea ruinele Catedralei de la Hangu. Deși, până la urmă, toate ar putea fi trecute sub semnul întâmplării, realitatea pare să se opună cu înverșunare: prea multe dispariţii în unduirile înșelătoare ale lacului.


                                 



01-01-1970       Școala Gimnazială Comuna Hangu       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro