Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Loc. Agapia, jud. Neamţ, sat Văratec


Mănăstirea Văratec este o mănăstire ortodoxă de călugărițe situată în satul Văratec din comuna Agapia, județul Neamț, România. Este amplasată într-o poiană de la poalele munților, la o distanță de circa 12 km de orașul Târgu Neamț. Văratec este cea mai mare mănăstire de maici din România, având în prezent circa 400 de monahii.
Mănăstirea a fost fondată în anul 1785 de către schimonahia Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif. În această sfântă lucrare, maica Olimpiada a fost sfătuită și îndrumată de Sf. Cuvios Paisie Velicicovschi, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. Trecută sub ascultarea Mănăstirii Agapia din vecinătate, Mănăstirea Văratec a devenit mănăstire de sine stătătoare în anul 1839.
Ansamblul Mănăstirii Văratec (alcătuit din cinci obiective) este inclus în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare LMI NT-II-a-A-10732.

Întemeierea Mănăstirii Văratec este datorată Bălașei Herescu (1757-1842), fiica preotului Mihail de la Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” din Iași. Ea se călugărise și viețuia ca rasoforă la Schitul Topolița din apropierea Târgului Neamț, cu numele de sora Olimpiada. La un moment dat a dobândit mai multe terenuri în poiana Văratec, de la marele vistiernic Deleanu și de la Ion Bălănoiu. Sfătuită de Sf. Paisie Velicicovschi, pe atunci stareț la Mănăstirea Neamț, care urmărea desființarea schiturilor mici de călugărițe aflate la marginea orașelor și satelor și concentrarea lor în câteva mănăstiri mai mari, izolate de lume, maica Olimpiada a întemeiat, între anii 1781-1785, o sihăstrie în poiana Văratec. În iunie 1785, Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif, au început construirea unei biserici de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Pe lângă biserică s-au ridicat și chilii în care s-au stabilit mai multe călugărițe, întemeindu-se astfel Schitul Văratec. Alături de maica Olimpiada, duhovnicul Iosif este considerat și el ca fondator al mănăstirii. Acesta se născuse în jurul anului 1750, în Transilvania, și intrase de tânăr în viața monahală, devenind ucenic al Sf. Paisie Velicicovschi, încă de pe când acesta se afla la Mănăstirea Dragomirna. Părintele Iosif a murit la 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” de la Mănăstirea Văratec. În 1787, Schitul Văratec a fost unit cu Schitul Topolița pentru a forma un așezământ monahal mai mare și mai bine organizat. Schitul Topolița, înființat cu peste 250 ani în urmă, era așezat în mijlocul satului Topolița. Prin unirea celor două schituri, călugărițele de la Topolița s-au mutat la Văratec, iar în anul următor au venit aici și maicile de la Schitul Durău în frunte cu stareța Nazaria, care a fost întărită ca stareță a Schitului Văratec. Schimonahia Nazaria a condus soborul mănăstirii în perioada 1788-1814, fiind ajutată de duhovnicul Iosif. Printre ctitorii sfântului lăcaș de numără doamna Elenco Paladi și maica Elisabeta Balş (din familiia marilor boieri moldoveni Balș), care au dăruit mănăstirii moşii și alte bunuri. De asemenea, maica Safta Brâncoveanu, fiica lui Teodor Balș și a Zoei Rosetti-Balș (maica Elisabeta Balș), care după moartea soțului ei, Grigore Brâncoveanu, mare ban al Craiovei, s-a retras împreună cu mama ei la Mănăstirea Văratec, a făcut importante donații mănăstirii, printre care moșiile Osica și Vlăduleni.
După 1844 la Mănăstirea Văratec s-au mai construit încă două biserici: biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul” și Biserica „Schimbarea la față”, precu, și un paraclis cu hramul Sf. Nicolae. Potrivit unor vechi însemnări din arhiva mănăstirii, în anul 1857 mănăstirea avea „patru biserici cu 17 clopote, 300 de chilii și 700 de călugărițe, 12 moșii și un venit de 13.000 dw galbeni”. O mare încercare prin care a trecut Mănăstirea Văratec s-a întâmplat la 11 iunie 1900: un puternic incendiu a cuprins o mare parte din mănăstire. Pierderile au fost grele: chiliile au ars în mare parte, biserica a rămas fără acoperiș și turle, iar clopotnița s-a prăbușit. Toate acestea au fost refăcute în scurt timp, ele putând fi văzute și astăzi la mănăstire. Dinainte de incendiu a rămas însă puternicul zid împrejmuitor de piatră, construit între 1808-1812.

Arhitectură
Actuala biserică „Adormirea Maicii Domnului” a fost ridicată între anii 1808-1812, fiind sfințită în anul 1812. A fost pictată în 1841, după care a fost resfințită de mitropolitul Veniamin Costachi.[6] Cu această ocazie s-a pictat o pisanie deasupra ușii de intrare în pronaos. Pisania este scrisă în limba română, cu alfabetul latin, ea conținând următorul text:
La anul 1808 sau zidit aç(e)astă sf(â)ntă biserica, çe sa praznuește hramul Adormirea Maicei Domnului prin ostinelile sfin. sale a pre cuvi. părintelui Iosif dohovnicul și a starițăi Olimbiedii, iar cei întăi ctitori au fost maicile din acest locașu. Al doilea mari ctitori au fost Doamna Elencu Paladi, cari au danuit 4 moșâi și maica Elisaveta Balș au dănuit moșia Vulturești, maica Safta Brancovenu au hârăzit moșeile Osica și Vlâdulenii cu mai multe îndatori în testamentu sâu. Iarâ celelalte moșii, vii și acarete ce au danuit și alți ctetori sunt scrisâ în cartea vieții spre veçnica lor pomenire. 1841 otomvrii 20.
Construcția bisericii îmbină elementele stilului vechi moldovenesc cu unele influențe arhitectonice pătrunse în Moldova la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Biserica este zidită în mijlocul incintei, din piatră de râu și cărămidă, cu ziduri foarte groase (de circa 1 m). Este o clădire mare, în formă de cruce, cu spațiul interior împărțit în altar, naos, pronaos și pridvor închis.
Inițial, biserica avea patru turle, dar două dintre ele, din lemn, au ars în incendiul din anul 1900 și nu au mai fost reconstruite.
Clopotnița mănăstirii, amplasată la 80 m est de biserică, este o construcție din zid masivă, cu gang de intrare și două etaje de formă pătrată în secțiune. Are acoperișul în formă de mitră arhierescă. La primul etaj se află paraclisul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Clopotnița este integrată în corpul de chilii, care se continuă în dreapta și stânga ei, fiind cea mai lungă clădire a mănăstirii.
Pictura bisericii a fost realizată în 1841 și refăcută în 1882 de pictorii T. Ioan și D. Iliescu. În anii 1968-1969 pictura interioară a fost restaurată de pictorul Arintiu Avachian și ajutoarele sale D. Guriță, G. Popescu, G. Salagian, cu binecuvântarea Mitropolitului de atunci al Moldovei, Teoctist (viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între 1986-2007), prin stăruința și osârdia maicii Pelaghia Amilcar, stareță a Mănăstirii Văratec.
Catapeteasma care separă altarul de naos este sculptată în lemn de tisă și este poleită cu aur, fiind o lucrare de o deosebită valoare artistică, executată de Constantin Zugravul în anul 1816, pe cheltuiala logofetesei Elenco Paladi.


         



01-01-1970       Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro