Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Strada Anton Pann, nr. 20


Casa Memorială „Anton Pann” București


Anton Pann, poet, publicist, traducător, compozitor și profesor de muzică religioasă, presupus compozitor al Imnului național al României, „Deșteaptă-te, române!”, supranumit de Eminescu în „Epigonii” „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb”, s-a născut la Sliven, în Bulgaria, în 1796 și a murit la 2 noiembrie 1854 în casa care i-a aparținut în București, situată pe fosta stradă Taurului, numărul 12, astăzi strada Anton Pann 20. Este înmormântat în curtea bisericii Lucaci din vecinătatea casei.
Data nașterii este cel mai sigur anul 1796, conform celor relevate de criticul Șerban Cioculescu, care spune că există o înregistrare a lui Anton Pann, în vârstă de 36 de ani, ca participant la un curs de limba franceză la liceul Sf. Sava, în anul 1832.
Casa, prima și ultima în care Anton Pann a locuit fără chirie, a fost cumpărată împreună cu locul, la 20 februarie 1848, de la Anica, văduva răposatului Mihăiță Izescu. A fost trecută pe numele celei de a treia soții a scriitorului, Ecaterina, care o primise din partea arhimandritului Spiridon Tismăneanul, egumenul Mănăstirii Tismana, care era și duhovnicul ei.
Aflată la mică distanță de biserica Lucaci, în a cărei strană cânta Anton Pann, locuința era prevăzută cu o curte largă, în care noul proprietar și-a putut crea spațiul în care să-și mute tipografia. Cu sprijinul duhovnicului Ecaterinei, în curte și-a construit un rând de „case noauă”, în care binefăcătorul preot urma să tragă atunci când venea la București.
O biografie a secolului al XIX lea păstrează imaginea vechii case, iar publicistul Dimitrie August Laurian (1846 – 1906), care a locuit pe aceeași stradă, în apropiere, ne-o descria în 1872 astfel: „Arhitectura ei prezintă un ce fantastic. O cameră unică forma secundul cat. În dreapta și în stânga ei, pe acoperișul primului cat, cântărețul nostru cultiva niște terase cu flori, ornate cu o mulțime de statuete, care dădeau ăstei căscioare un aspect poetic. Acolo Anton Pann a scris cărțile sale, punea pe muzică stihurile și le executa el însuși seara, la lumina lunii, din corzile armonioase ale chitarei, în care era maestru.” Casa păstrează și acum întocmirea camerelor, dar într-o manieră inedită. Având în vedere faptul că nu există obiecte de patrimoniu, Casa Memorială a fost gândită în așa fel încât fiecare cameră să ilustreze câte o latură a personalității complexe care a fost Anton Pann.
Astfel, în curte se păstrează terasa cu stâlpii din lemn masiv, dar amenajată modern, în vederea găzduirii atelierelor creative pentru copii, ateliere care se vor desfășura pe timpul lunilor calde ale anului.
În interior, casa este luminoasă și caldă. Sunt cinci camere, iar din holul de la intrare se coboară spre subsol, unde se află pivnița cu vinuri, cunoscut fiind că Anton Pann iubea vinul bun, dar și prilejul pe care acesta i-l oferea de a cunoaște oameni și de a culege din înțelepciunea populară prin cârciumile din mahalalele bucureștene. În pivniță stau în rafturi sticle albe, cu etichete pe care sunt inscripționate cugetări, proverbe, ziceri culese de pe la oameni, toate constituind un îndemn la cumpătare în ceea ce privește băutura. Tot în pivniță se află și „Îndreptătorul bețivilor”, carte facsimil, scrisă în limba română, cu alfabet chirilic, carte care ni-l dezvăluie pe Anton Pann, fin psiholog și creator de tipologii, demn precursor al lui I.L. Caragiale. (cataloghează bețivii pe tipologii) Revenind în hol, pașii ne poartă într-o călătorie cu trăsura secolului al XIX lea, spre camera denumită „Biografie și context” și care ne dezvăluie climatul politic în care a trăit și a creat Anton Pann. O trăsură albă, din lemn, ne conduce prin viața acestui mare scriitor, precursor al modernismului. Pe măsură ce înaintăm cu trăsura (metaforă a trăsurii cu care scriitorul nostru colinda țara spre a vinde cărțile tipărite în propria-i tipografie), se deschid ferestre în perete, în care se pot citi informații despre viața lui Anton Pann, prilej al unei călătorii de la naștere, până la moarte.
Pe pereții laterali se derulează în imagini 3D contextul istoric al celor două revoluții din țara noastră, Revoluția lui Tudor Vladimirescu, din 1821, precum și Revoluția de la 1848. Deși Anton Pann nu participă la niciuna dintre cele două revoluții, activitatea și opera sa converg către idealurile romantice ale pașoptiștilor. Lucrarea sa de o viață, respectiv „românirea” textelor și a serviciului religios ortodox, se întâlnește cu programul de emancipare socială și națională al revoluționarilor pașoptiști. În mijlocul acestei camere se află Zoetropul, datat 1834, instrument a cărui denumire este compusă din cuvintele rădăcinii grecești „zoe” – „viață” și „tropos” – „rotire”, un fel de roata vieții. Pe vremea lui Anton Pann animația abia se năștea. Animațiile aveau la bază iluzia optică creată cu ajutorul unor dispozitive în mișcare. Zoetropul este format dintr-un cilindru cu fante, în interiorul căruia se pot introduce benzi desenate, inspirate din poveștile lui Nastratin Hogea. Prin rotirea cilindrului cu o viteză corespunzătoare, imaginea văzută prin fante va produce iluzia mișcării.
Alături, într-o cameră mai mică, putem admira imagini ale Bucureștiului de secol XIX, împărțit în mahalale, grupate în „despărțăminte”, fiecare purtând câte o culoare: roșu, galben, albastru, verde și negru. Orașul era bogat în târguri, piețe, hanuri (Hanul lui Manuc fiind celebru de pe atunci) și grădini. Mai presus de toate, Bucureștiul secolului al XIX lea este dominat de cârciumi, dublate toamna de mustării. O mare parte a populației mahalalelor era formată din meșteșugari, organizați în bresle, o lume colorată și incitantă, care a devenit principala sursă de inspirație pentru Anton Pann.
Tot aici imaginile Bucureștiului vechi culminează cu „Memorabilul focului mare”, incendiul care, pe 23 martie 1847, a mistuit în flăcările sale, cu concursul austrului din acea zi, trei sferturi din oraș, lăsând locul pustiit și oamenii fără de case și averi. Au fost arse 12 biserici, peste 199 de case și au murit 15 oameni în incendiu.
Cea de a treia cameră este destinată muzicii. Această cameră , rezervată muzicianului Anton Pann, luminează fața mai puțin știută a unei personalități de o nebănuită complexitate. Este camera instrumentelor muzicale de origine orientală și nu numai. Ele sunt plasate pe perete, având atașate căști la care se pot audia sunetele scoase de fiecare instrument în parte, precum și etichete cu descrierea pe scurt a instrumentelor. Anton Pann însuși a cântat la cobză, lăută, pian și chitară. Tot el este cel care culegea versuri din înțelepciunea populară și le transpunea pe muzică, cizelându-le. În această cameră sunt plasate și trei tablete la care se pot asculta melodii din slujbele ortodoxe, compuse de Anton Pann, sau melodii laice ale sale, preluate și cântate de formația „Trei parale”.
Următoarea cameră ni-l prezintă pe Anton Pann - scriitor, tipograf și editor. În 1843, cu aproximație, Anton Pann înființează propria tipografie și o instalează în chiliile bisericii Olteni din București. Ulterior, când aceste chilii ard, tipografia este mutată în curtea casei sale. În imagini 3 D putem admira fotocopii după operele sale complete, laice și religioase, versuri și melodii diverse, colinde și „Cântece de Stea”, multe dintre ele tipărite și editate în tipografia proprie. Iar în amintirea acestei tipografii, în mijlocul camerei se află o mașină de tipărit care datează din anul 1778, care, deși nu a aparținut scriitorului, redă imaginea a ceea ce va fi fost cândva activitatea din curtea micuței case de pe strada Taurului numărul 12.
Alături, camera cu povești ne înfățișează în imagini, un Anton Pann povestitor, fin umorist, precursor al lui Creangă sau Caragiale, creator de tipologii, autor de fabule moralizatoare. „Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea” sau „Povestea vorbei” sunt transpuse în imagini de artiști plastici recunoscuți de-a lungul timpului, care s-au consacrat ilustrației de carte, precum Geta Brătescu, Val Munteanu și Eugen Taru. Aici, în mijlocul camerei se află praxinoscopul, datat 1877, urmașul zoetropului. Cuvântul se traduce aproximativ ca „privitor de acțiune”, de la rădăcinile grecești „praxi” – „acțiune” și „scop” – „supraveghetor”. El este un dispozitiv de animație ca și zoetropul, bine plăcut copiilor, care a îmbunătățit zoetropul prin înlocuirea fantelor înguste de vizionare cu un cerc interior de oglinzi.
Casa din strada care acum îi poartă numele dezvăluie momente importante din viața și activitatea lui Anton Pann. Dar el „trebuie de-abia descoperit”, după cum bine sublinia Tudor Arghezi, el este „unul din miracolele literaturii noastre” (Perpessicius), mereu autentic și veșnic.



                  



01-01-1970       Școala Gimnazială Nr. 56, București       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro