Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Bulevardul Ion C. Brătianu 2, sector 3, București


ÎNAINTE SPRE… TRECUT!


Am trecut de multe ori pe lângă frumoasa clădire albă. De fiecare dată îmi imaginam prinţi, prinţese, baluri…opulenţă. Şi mergeam mai departe.
Într-o zi, o ploaie cu stropi mari şi un vânticel rece „m-au convins” să o privesc cu adevărat.
În inima Bucureştiului, la kilometrul zero al capitalei, vis-a-vis de Biserica Colţea, purtând cu mândrie o istorie de aproape 200 de ani, două porţi mari de metal, împodobite cu doi lei care ţin între lăbuţe un soare imens, se deschid într-o curte îngrijită. Aveam să aflu că, mult mai mare, odinioară, aceasta adăpostea plante şi păsări exotice, fântâni asemănătoare celor de la Versailles, dar şi pitici ornamentali şi ciuperci colorate de grădină. Avangardiste pentru secolul al XIX-lea sunt şi balcoanele celor două faţade, dar şi marchiza metalică de la intrare.
Pentru că acum clădirea adăposteşte Muzeul Municipiului Bucureşti, mi-am cumpărat bilet şi m-am năpustit spre scara imensă de stejar care se aşternea în faţa mea. Flash-uri cu prinţi şi prinţese în extravagante haine de bal îmi colorau privirea într-un deja vu, în timp ce urcam jenată treptele. Din oglinda impresionantă de aproape 10 metri din Murano mă privea curioasă o fetiţă cu ţinuta destul de răvăşită pentru locul acesta. Ce dificil trebuie să fii fost să aduci această „faţă a adevărului” tocmai din Italia cu mijloacele existente acum 200 de ani. Imaginaţia mea a fost frântă de Irina Suţu. Principesa mă privea nepăsătoare şi rece din medalionul de lemn, sculptat de Storck, în timp ce graba limbilor ceasului care mă zoreau şi pe mine şi mi-au arătat încă odată că timpul este efemer.
Este un ceas unic în România, cu rotaţie inversă, fabricat de Casa Collin din Paris, conceput special să fie privit în oglindă.
De la el a pornit şi ideea derulării perioadelor istorice ale oraşului Bucureşti, plecând din prezent şi mergând înapoi spre trecut. „TIMPUL ORAŞULUI”- căci aşa se numeşte acest drum înapoi în istorie, începe cu Postcomunismul prezent şi continuă cu Comunismul, secolul XX, secolul XIX, Evul Mediu până la Arheologie. În această ultimă secţiune am descoperit pe „Venus din Vidra”- simbolul fertilităţii- perioada neolitică, Gumelniţa. Pe tot acest drum am regăsit momente dramatice din istoria capitalei, redate în picturi, desene, arme şi hărţi.
Călătoria înapoi spre începuturile oraşului s-a terminat. Convinsă că nu vreau să plec, mi-am târât totuşi paşii grei spre ieşire. Domnul de la casa de bilete m-a zărit şi mi-a făcut semn să mă apropii. Ştia el nişte poveşti cu prinţi şi prinţese şi abia aştepta să le spună cuiva. Cine să fie mai potrivit decât mine să le asculte?
Clădirea care găzduieşte muzeul este Palatul Suţu, una dintre cele mai vechi reşedinţe aristocratice din Bucureşti. Costache Grigore Suţu a adus arhitecţi vienezi, iar interiorul a fost proiectat de renumitul sculptor şi decorator german Karl Storck. De inspiraţie occidentală, arhitectura în stil neogotic este întregită de blazonul familiei- vulturul şi zimbrul- care domină faţada clădirii. Acest simbol a fost gândit să ilustreze influenţa familiei Suţu în Muntenia şi Moldova- suţenii au dat domnitori în ambele principate. Dărâmat cu dalta şi târnăcopul din ordinul lui Alexandru Ioan Cuza, blazonul a fost repus la locul lui cu permisiunea lui Carol I. Deşi construit între 1833-1834, adevărata glorie şi strălucirea, Palatul Suţu le-a cunoscut în timpul generaţiei următoare, prin contribuţia şi bunul gust al principesei Irina Gr. Suţu. Astfel, edificiul a devenit polul balurilor bucureştene în secolul XIX. Însuşi regele Carol I, care nu era un mare amator de distracţii, onora invitaţiile la petrecerile familiei Suţu. Toţi oaspeţii la Palat trebuiau să ajungă cu trăsura, altfel nu erau primiţi. Aici se dădea tonul în moda vremii. O întreagă lume a meşteşugurilor de inspiraţie vestică a înflorit în jurul vieţii de la Palatul Suţu. După moartea Irinei Suţu, în 1891, gloria Palatului apune. În timpul celor două războaie mondiale, dar şi în perioada interbelică, clădirea a servit intereselor acelor vremuri. În 1948 a fost declarat MONUMENT ISTORIC, iar în 1956 a fost destinat Muzeului oraşului Bucureşti. După trei ani de reparaţii şi restaurări, în 1959, pentru a marca Centenarul Micii Uniri (1859) se inaugurează Muzeul în această clădire.
DA! Acum plec mulţumită. Clădirea mare, albă, rămâne în urmă. Aşa mi-am imaginat-o şi eu: prinţi, prinţese, baluri…opulenţă!

ANASTASIA TATOMIRESCU
Clasa a VI-a C
ŞCOALA GIMNAZIALĂ 56
BUCUREŞTI


                                                         



01-01-1970       Școala Gimnazială Nr. 56, București       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro