Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Zidirea se înalţă semeaţă în comuna Mera, aflată la 12 km de oraşul Odobeşti şi aproape 25 de km de municipiul Focşani.

An/secol:

Constantin Cantemir ridică prima biserică din lemn în anul 1688, în partea de nord a actualei mânăstiri. Fiul sau, Antioh Cantemir (1695-1700; 1705-1707), decide să ridice o adevarată mânăstire, zidind actuala biserică din piatră

Detalii principale / personalități / evenimente:

Istoria mânăstirii străbate veacurile iar începuturile ei sunt acum vorbe de legendă. Se spune că un oarecare boier Moţoc, din Odobeşti, ajutat de episcopul Ioan al Romanului ar fi încercat să ridice pe acest platou din stânga Milcovului un schit cu biserică din lemn şi câteva chilii pentru călugări. După moartea boierului şi a ierarhului, jupâneasa Ursa Moţoc a cedat lui Constantin Vodă Cantemir dreptul de ctitorie “să o istovească, să o facă măria sa monastire mare ce se zice monastire domnească”.

Scurt istoric:

Istoria mânăstirii străbate veacurile iar începuturile ei sunt acum vorbe de legendă. Se spune că un oarecare boier Moţoc, din Odobeşti, ajutat de episcopul Ioan al Romanului ar fi încercat să ridice pe acest platou din stânga Milcovului un schit cu biserică din lemn şi câteva chilii pentru călugări. După moartea boierului şi a ierarhului, jupâneasa Ursa Moţoc a cedat lui Constantin Vodă Cantemir dreptul de ctitorie “să o istovească, să o facă măria sa monastire mare ce se zice monastire domnească”. Constantin Cantemir ridică prima biserică din lemn în anul 1688, în partea de nord a actualei mânăstiri. Fiul sau, Antioh Cantemir (1695-1700; 1705-1707), decide să ridice o adevarată mânăstire, zidind actuala biserică din piatră, clopotnița monumentală, zidul de incintă prevăzut cu turnuri de apărare, chilii și o impresionantă Casă Domnească, pe trei nivele, cu beciuri si pivnițe, ale caror ruine se văd și astăzi, făcând din acest așezământ monahal una dintre cele mai puternice cetăți mănăstirești din țară. Numit de cronicarul Ion Neculce “om mare, cinsteş, chipeş, la minte aşezat, judecător drept”, Antioh, urmând poate exemplul altor domnitori moldoveni, se gândea la refacerea şi dezvoltarea acestei modeste aşezări monahale. De aceea în cinstea tatălui său, energicul domnitor a purces la ridicarea mânăstirii pe care “au vrut să o tocmească, să o înzestreze cu moşii şi cu bucate, să o facă monastire şi să o închine la Sfântagora, ce se zice sfântului munte Athos”, după cum grăiesc cronicile vremii. Şi tot ele ne dezvălui şi gândul tainic al domnitorului, care “se hotărâ să clădească o biserică după chipul de la Cetăţuia a lui Duca Vodă”. Mânăstirea a fost construită cu scopul de a fi necropola domnească a dinastiei Cantemireștilor (dupa modelul voievozilor moldoveni), însă aici a fost doar reînhumat Constantin Cantemir, de catre Antioh, care i-a adus osemintele de la biserica Trei Ierarhi din Iași. Trupul său nu a avut răgaz de odihnă în acest locaș, deoarece în anul 1716, în urma războiului ruso-turco-austriac, mânăstirea a fost ocupată de austrieci, mormântul a fost batjocorit, iar osemintele domnitorului aruncate în apa Milcovului.
Nenorociri au mai fost la Mera prin 1739 când a fost iarăşi prădată de austrieci, apoi în vremea domniei lui Theodor Callimachi, când Moldova neputând plăti peşcheşul cerut, Crâm Ghirai, hanul tătărăsc, “a intrat în ţară şi au prădat şi mânăstirea Mirăi, cât n-au rămas în mânăstire şi în sfânta biserică nimic”. Şi după aceste pagube provocate de răufăcători, mânăstirea a fost refăcută în aşa fel încât pe la 1800 se afla într-o stare prosperă. După domnia lui Al. I. Cuza mânăstirea a fost părăsită de călugării ce i-a avut iar locaşul cu hramul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena a devenit biserică parohială. Astăzi se mai păstrează sfântul locaş căruia i s-a adăugat un pridvor şi impresionează prin poartă de lemn cu ferecătură. Incinta mânăstirii este tipică pentru un ansamblu feudal fortificat, având o formă regulată, rectangulară, cu turnuri de colţ pe două niveluri. În ziduri şi turnuri se arhitectură şi volum. Pe peretele vestic se află o frescă originală care îi înfăţişează pe ctitorii mânăstirii. S-au mai păstrat catapeteasma şi câteva din icoanele împărăteşti. Biserica este înconjurată de un zid de cărămidă şi bolovani de râu, înalt de 3-4 metri. Se întră în mânăstire pe sub turnul clopotniţei pe o observă gurile de tragere pentru tunuri şi flinte. Un drum de straje din lemn înconjura prin interior întreaga incintă, asigurând şi accesul la nivelul superior al turnurilor.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Tărâm mirific în care natura te întâmpină şi te îmbie cu splendorile ei din semeţii Munţi ai Vrancei până-n calma şi unduitoarea vale a Siretului, aşezat la curbura Carpaţilor şi la întâlnirea provinciilor istorice româneşti Moldova şi Ţara Românească, judeţul Vrancea poartă prin timp, aşa cum arată marele cărturar Nicolae Iorga, « imaginea în mic a României Mari ». Cadrul natural, varietatea şi complexitatea peisajului vrâncean îndeosebi în zona subcarpatică şi cea montană la care se adaugă bogate elemente de ordin istoric, etonografic şi folcloric oferă turiştilor sosiţi de oriunde în Ţara Vrancei satisfacţii deosebite.
Aşezat la poalele Curburii Carpaţilor, acolo unde boabele chihlimbarii aşteaptă mustul toamnei ce va să vie, acolo unde râurile Putna şi Milcov îşi deapănă de mii de ani amintirile, Ţinutul Vrancei ţinut de legendă şi mister, dar blestemat să nu aibă linişte niciodată datorită seismicităţii ridicate, dispune de un cadru geografic variat cuprinzând Munţii Vrancei, Dealurile Subcarpatice şi Câmpia Siretului Inferior, aşezate în trepte ce scad în înălţime de la vest la est.
Milcovul, un firicel de apă, o parte din istoria noastră, importantă axă de penetrare subcarpatică, fost drum de transhumanță al oierilor din Mărginimea Sibiului, sau al celor covăsneni, este in acelasi timp limita Tării Vrancei si limita intre doua provincii istorice, Moldova si Tara Româneasca.
Nicicând în istoria unui popor nu i-a fost dat ca un râu atât de mic să despartă fraţii aceluiaşi părinte, poporul român. În ciuda acestei separări au existat semne şi dovezi ale apartenenţei la aceiaşi credinţă, limbă şi istorie. Unul dintre simbolurile românismului este şi mânăstirea Mera, singura ctitorie a familiei Cantemir.


            



01-01-1970       Clubul Copiilor Odobesti       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro