Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Constanta - zona peninsulara

An/secol:


Detalii principale / personalități / evenimente:


Scurt istoric:

Această regiune nu este doar o străveche provincie românească, situată între Dunăre şi Marea Neagră, ci este şi un ţinut legendar, cu o încărcătură sacră deosebită. În revista InterArtes este prezentată importanţa istorică şi religioasă a acestui topos, fiind descris rolul Gânditorului de la Hamangia, capodoperă de valoare mondială a artei antropomorfe neolitice din România sau al Cavalerului Trac, apoi Tropaeum Traiani de la Adamclisi, numit ,,actul de naştere al poporului român”. În aceeaşi revistă sunt evocaţi martirii din Dobrogea, în special Sfântul Andrei, discipolul lui Iisus Hristos.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Dobrogea este un tărâm de poveste în care convieţuiesc într-o bună vecinătate o diversitate de etnii.
Nu vom descrie monumentele istorice. Vom aminti de o mică excurise în zona peninsulară din Constanţa. Am fost cu părinţii într-o zi de duminică acolo. Am intrat iniţial la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie din Constanţa, unde am aflat că strămoşii noştri geto-daci, dar şi romanii credeau în zei. Am aflat că Herodot, ,,părintele istoriei” i-a cunoscut pe traci pentru că a vizitat cetăţile greceşti de la Pontul-Euxin şi Tracia. Strămoşii noştri, din politeişti, au devenit monoteişti. Am ieşit din muzeu, la câţiva paşi, ne apare în faţă un monument al unui gânditor, este poetul exilat la Tomis, Publius Ovidius Naso. El este simbolul suferinţei, care, în anul 8 d. H., când ajunge la Tomis, se destăinuie în prima carte a Tristelor ,,Eu simt într-una spada barbară la grumaz!” Deşi recunoaşte că nu-l înţelege nimeni dintre ,,barbarii” tomitani, Ovidius încearcă să fie acceptat de către geţi: ,,Încet va fi să scriu poeme şi eu în graiul get!” Cetăţenii Tomisului l-au simpatizat: ,,De-aceea, tomitanii, parcă aş fi de-al lor,/ Doar ei îmi pot fi martori că-mi dau şi ajutor!/ Ei vor să plec, fiindcă mă văd prin câte mân,/ Dar de-i întrebi, ar spune la dânşii să rămân!”. La rândul său, exilatul a început să îndrăgească acest spaţiu: ,,Şi Tomisul acesta îmi este drag şi sfânt,/ De când eu părăsit-am al patriei pământ!”
Mai facem câţiva paşi spre Casa cu lei şi descoperim hotelul unde a stat M. Eminescu. În cale ne apare biserica catolică Sfântul Anton de Padova, apoi catedrala ortodoxă Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, cu moaştele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon aduse din Orientul Apropiat și donate bisericii episcopale tomitane de către preotul Dimitrie Popescu în anul 1931. În urma descoperirii moaștelor Sfinților Epictet și Astion (august 2001), locuitorii Constanței și toți închinătorii Catedralei sunt binecuvântați de aceste odoare de mare preț care ocrotesc lăcașul de cult. De asemenea, Catedrala adăpostește sfintele oseminte ale Sf. Auxentiu și ale Sf. Simeon Stâlpnicul și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, icoană pictată la Mănăstirea Durău după modelul unei icoane aduse de la Sfântul Munte. Am intrat în ambele biserici, ne-am rugat. Am aflat că piatra de temelie a fost pusă la 4 septembrie 1883. Planurile de construcții aparțin renumitului arhitect Ion Mincu. În parcul ce înconjoară catedrala se află un complex arheologic în care sunt identificate elemente ale vechiului oraș Tomis.
Urcând spre statuia lui Ovidius, am întâlnit un alt loc de rugăciune, o frumoasă moschee. Intru şi ghidul îmi spune că geamia a fost construită în anul 1910, din inițiativa regelui Carol I, în semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din orașul Constanța. Lucrările s-au încheiat în 1913. Inaugurarea a avut loc pe data de 31 mai 1913 în prezența familiei regale și a reprezentaților cultului musulman în România. Inițial s-a numit Moscheea Carol I, ulterior a fost redenumită Moscheea Mahmud al II-lea. În prezent, credincioșii musulmani o numesc ,,Kral camisi" sau ,,Geamia Regelui". M-a impresionat covorul mare şi verde. Nu erau icoane, ci doar inscripţii din Coran. Ne-am urcat în turnul înalt de unde am văzut toată Constanţa. A fost obositoare escaladarea treptelor, însă a meritat tot efortul. Peisajul era superb. Vedeam turlele bisericilor şi mă întrebam de ce nu avea cu toţii aceeaşi credinţă, de ce trebuie să fim divizaţi în atâtea religii şi culte. Aceste imagini m-au făcut să cuget la sensul vieţii.
Am coborât din turn şi am urcat spre primăria din Constanţa. Iată ce am văzut… Ruinele unor clădiri, dărăpănături, gunoaie etc.
Am mai urcat puţin şi am dat de sinagoga cultului mozaic. Iată cum arată… O ruină. Din păcate, multe dintre monumente zac în această stare, osândite la moarte… Sinagoga Mare din Constanţa are 100 şi ceva de ani de existenţă, însă niciodată nu a arătat ca acum… Este de-a dreptul revoltător cum a ajuns să arate monumentul, cu vitraliile sparte, acoperişul prăbuşit, dar nu în ultimul rând, locul preferat al vandalilor. Pereţii sunt cojiţi, acoperişul are găuri, porţile de fier atârnă de un lacăt ruginit, iar camerele mai sunt vizitate acum doar de maidanezi.
Am rămas din nou pe gânduri… Oare de ce nu ne pasă? Oare de ce şi vestitul Cazinou din Constanţa a ajuns adăpost pentru ciori? Mi-am continuat drumul şi am ajuns la un alt monument de cult, biserica greacă Schimbarea la faţă. Poate că ar trebui să ne schimbăm cu toţii nu numai la faţă, dar şi la caractere, să nu mai fim indiferenţi faţă de istorie, de tradiţie, de religie, în general, faţă de valorile spirituale. Degeaba vorbim de interculturalitate în Dobrogea dacă multe dintre clădirile din fondul de patrimoniu zac în agonie. O statistică pretinde, că, dacă populaţia Globului ar putea să fie restrânsă la un sat cu 100 de locuitori, aceştia ar fi: 60 de asiatici, 12 europeni, 9 africani, 30 de creştini; 16 ar fi incapabili să citească, 33 ar suferi de malnutriţie, doar unul ar fi absolvent de învăţământ superior. Ne regăsim într-o societate formată din comunităţi diferite care se suprapun. În şcolile noastre ar trebui să vorbim mai mult despre cultură. Mai ales în spaţiul dobrogean trebuie să conştientizăm importanţa salvării trecutului, pentru că fără el, nu vom avea prezent şi viitor. Fie că suntem români, de etnie turcă, tătară, rromă, greacă, lipoveană, cu toţii trebuie să medităm asupra complexităţii acestei problematici, necesitatea cunoaşterii şi salvării culturii. Avem nevoie de schimbarea mentalităţii, de înţelegerea reciprocă, în care ceea ce contează sunt cunoaşterea, recunoaşterea şi respectarea diferenţelor de opinii, a credinţelor, a convingerilor, a intereselor şi a valorilor între indivizii, grupurile sociale şi etnice ce compun comunitatea. Dobrogea este o unitate în diversitate, iar puntea între culturi se face printr-un dialog intercultural autentic. Cu toţii, chiar dacă suntem creştini, musulmani etc. credem în acelaşi Dumnezeu şi dorim să trăim în bunăînţelegere. De aceea credem că SALVÂND TRECUTUL, VOM AVEA VIITOR.
Gândind la soarta monumentelor şi a noastră, în turnul geamiei din Constanţa


                              



01-01-1970       Liceul Teoretic ,,Lucian Blaga”, Constanţa       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro