Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Podul Minciunilor din Sibiu se află în centrul municipiului Sibiu la 1 minut de mers de Primăria municipiului Sibiu și la 4 minute de mers de Liceul Tehnologic ,,Avram Iancu" Sibiu

An/secol:

1859-1860, secolul al XIX-lea

Detalii principale / personalități / evenimente:

Podul Minciunilor din Sibiu este realizat din fontă având două balustrade metalice formate din opt panouri cu cercuri cu decor radial, goticizant. Podul are o singură deschidere de 10,40 m. cu o lățime de 6 m, formată din patru traverse metalice arcuite, asamblate la cheie prin bulonare și decorate cu rozete și cu câte un brâu de elemente înscise în cercuri . Sructura de rezistență este alcătuitădin patru grinzi simplu rezemate de înălțime variabilă și realizate din fontă turnată. În vederea reducerii proprii greutăți, grindele acestea au o realizare și o prelucrare arhiteturală deosebită. Înălțimea careeste variabilă asigură intradosului grinzii forma arcului de cerc . Arcele au o secțiune constantă de circa 50x10 cm. cu ornamente vegetale sau geometrice de factură neogotică. Traversele metalice arcuite din partea de sud au cercurile cu diametru maxim decorate cu stema Sibiului la grinda elevației, iar cele situate în partea de nord au inscripțiile următoare: ,,1859” – anul realizării acestor grinzi de rezistență, respectiv ,,FRIEDRICHS HÜTTE” . Parapetul metalic este format din opt panouri de 1,25 m lungime, cu stâlpi metalici încastrați în placa de beton armat, se finalizează în stâlpi masivi ornamentali care susțin corpuri de iluminat din fontă.

Scurt istoric:

La 17 noiembrie 1856, conducrea orașului Sibiu a adoptat decizia ca pe deasupra acestui culoar pietonal să se edifice un pod din fontă, însă al cărui preț de cost depășea cu mult posibilitățile financiare ale orașului la data respectivă. Câțiva ani mai târziu, în 1858, a fost contactată Societatea pe acțiuni pentru mine și furnale din Brașov, în vederea întocmirii unui deviz estimativ pentru un pod din fontă pe care municipalitatea sibiană dorea să-l ridice între ziduri . Guberniul habsburgic al Transilvaniei a reușit în finalul mai multor runde de discuții cu conducerea Sibiului să apeleze aceasta la un producător care deținea topitoriile de fier de la Vlăhița – Karlshütte, unde au fost executate în prealabil șabloanele necesare blocurilor în consolă (ca suporți ai arcelor) pentru pietrele de sprijin ale zidului consolă (culee). O parte din componentele podului de fontă au fost livrate de topitoria ,,Friedrichshütte din Filea. După fuzionarea uzinelor metalurgice din Secuime cu cele din Ferdinandsber (Oțelul-Roșu), s-a dispus ca balustradeele metalice să fie comamdate aici . Operațiile de montaj ale podului au fost executate de meșteri locali, aceștia fiind: maistrul constructor Friedrich Sedz, maistrul pietrar Heinrich Weimar și specialistul în montaje Theodor Witzky. Întreaga execuție a lucrărilor s-a realizat sub conducerea inginerului expert Oskar Luckhardt, împuternicitul societății din Brașov, care a conceput și candelabrele din fontă destinate acestui pod. Inaugurat oficial în data de 17 decembrie 1860, Podul Minciunilor, a fost dat în folosință circulației publice după ce vreme de mai bine de o zi a fost supus unei probe de rezistență cu o greutate de 450 chintale. Din dispoziția ediliilor orașului a fost amenajată o promenadă superioară pe acest pod, cât și una pe sub acesta, ambele fiind iluminate public cu felinare.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

PODUL MINCIUNILOR DIN SIBIU Elev, Barb Tatiana, clasa a XI-a A Îndrumător, Prof. drd. Dragoș Curelea Liceul Tehnologic ,,Avram Iancu” Sibiu Denumit și Lügenbrücke sau adeseori Ligenbrücke, Podul Minciunilor din orașul Sibiu este realizat din metal în anul 1859 și pus efectiv în funcțiune în ziua de 17 ianuarie 1860. A fost amplasat deasupra străzii Ocnei, având drept scop declarat în epocă de a face legătura între Orașul de Jos, Piața Mică și Piața Huet. Podul Minciunilor este ceamai veche construcție din fontă aflat în funcție e teritoriul actual al României. În prima parte a secolului al XVIII-lea în zidurile orașului Sibiu s-a practicat o breșă în partea sa nordică, aceasta având menirea facilitării accesului din Orașul de Sus (intra muros) în Orașul de Jos (extra muros). A rezultat astfel o prelungire a fostei străzi a Ocnei în interiorul propriu-zis al cetății. Până la jumătatea secoului al XIX-lea, accesul în cetate se putea face printr-un tunel curbat, care trece pe sub un rând de case, acestea împărțind Piața Mică în două părți, două careuri. Locul propriu-zis pe unde trecea acest tunel era numit odinioră vreme Băncuțele Minciunilor, potrivit unor surse, denuirea acesta fiind dată zonei în decursul secolului al XVI-lea de preotul protestant Damasus Dürr (1535-1585). Emil Sigerus în Cronica orașului Sibiu, datată în 1930 citând un document din 1771, afirma că ,,potrivit acestuia”, trecerea pe sub Podul Minciunilor este iluminată noaptea de trei lanterne, păzite de trei santinele. De o parte și de alta a intrării în acest tunel existau, la 1837, două căsuțe de gardă, păzite de militari din garda austriacă a orașului. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a faptului că zona respectivă devenise destul de insalubră, fiind sufocaată de gunoaie, magistratul Sibiului a luat decizia, de a demola rândul de case ce se prelungeau până la Turnul Sfatului, acestea fiind demolate în 1851 iar tunelul fiind spart. În acest fel, în locul vechiului tunel s-a amenajat un culoar pietonal de trecere care asigura legătura între Piața Mică și Piața Huet, între Orașul de Sus și cel de Jos. La 17 noiembrie 1856, conducrea orașului Sibiu a adoptat decizia ca pe deasupra acestui culoar pietonal să se edifice un pod din fontă, însă al cărui preț de cost depășea cu mult posibilitățile financiare ale orașului la data respectivă. Câțiva ani mai târziu, în 1858, a fost contactată Societatea pe acțiuni pentru mine și furnale din Brașov, în vederea întocmirii unui deviz estimativ pentru un pod din fontă pe care municipalitatea sibiană dorea să-l ridice între ziduri. Guberniul habsburgic al Transilvaniei a reușit în finalul mai multor runde de discuții cu conducerea Sibiului să apeleze aceasta la un producător care deținea topitoriile de fier de la Vlăhița – Karlshütte, unde au fost executate în prealabil șabloanele necesare blocurilor în consolă (ca suporți ai arcelor) pentru pietrele de sprijin ale zidului consolă (culee). O parte din componentele podului de fontă au fost livrate de topitoria ,,Friedrichshütte din Filea. După fuzionarea uzinelor metalurgice din Secuime cu cele din Ferdinandsber (Oțelul-Roșu), s-a dispus ca balustradele metalice să fie comamdate aici. Operațiile de montaj ale podului au fost executate de meșteri locali, aceștia fiind: maistrul constructor Friedrich Sedz, maistrul pietrar Heinrich Weimar și specialistul în montaje Theodor Witzky. Întreaga execuție a lucrărilor s-a realizat sub conducerea inginerului expert Oskar Luckhardt, împuternicitul societății din Brașov, care a conceput și candelabrele din fontă destinate acestui pod. Inaugurat oficial în data de 17 decembrie 1860, Podul Minciunilor, a fost dat în folosință circulației publice după ce vreme de mai bine de o zi a fost supus unei probe de rezistență cu o greutate de 450 chintale. Din dispoziția ediliilor orașului a fost amenajată o promenadă superioară pe acest pod, cât și una pe sub acesta, ambele fiind iluminate public cu felinare. În ceea ce privește câteva suare detalii tehnice trebuie afirmat faptul că podul este realizat din fontă având două balustrade metalice formate din opt panouri cu cercuri cu decor radial, goticizant. Podul are o singură deschidere de 10,40 m. cu o lățime de 6 m, formată din patru traverse metalice arcuite, asamblate la cheie prin bulonare și decorate cu rozete și cu câte un brâu de elemente înscise în cercuri. Structura de rezistență este alcătuită din patru grinzi simplu rezemate de înălțime variabilă și realizate din fontă turnată. În vederea reducerii proprii greutăți, grindele acestea au o realizare și o prelucrare arhiteturală deosebită. Înălțimea careeste variabilă asigură intradosului grinzii forma arcului de cerc. Arcele au o secțiune constantă de circa 50x10 cm. cu ornamente vegetale sau geometrice de factură neogotică. Traversele metalice arcuite din partea de sud au cercurile cu diametru maxim decorate cu stema Sibiului la grinda elevației, iar cele situate în partea de nord au inscripțiile următoare: ,,1859” – anul realizării acestor grinzi de rezistență, respectiv ,,FRIEDRICHS HÜTTE”. Parapetul metalic este format din opt panouri de 1,25 m lungime, cu stâlpi metalici încastrați în placa de beton armat, se finalizează în stâlpi masivi ornamentali care susțin corpuri de iluminat din fontă. În cursul anului 2006, în luna octombrie firma germană Alfred Kärcher GmbH & co K.G. specializată în restaurări acurățat și restaurat Podul Minciunilor din Sibiu, acordându-I o atenție deosebită prin păstrarea patinei de epocă a fontei. Podul a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din județul Sibiu la nr. 288, având codul de clasificare SB-II-m-A-12107.


   



01-01-1970       Liceul Tehnologic ,,Avram Iancu" Sibiu       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro