Descoperă monumente românești
Autentificare

Autentificare utilizator

Autentificarea pe site-ul Concursului Național ”Descoperă Monumente Românești” -- momentan indisponibil

Autentificare Creare cont Închidere

Localizare:
Complexul medieval este situat în satul Negoiești, comuna Șoldanu, pe șoseaua București-Oltenița la km 42 (DN 4) pe malul stâng al râului Argeș.

An/secol:

Potrivit pisaniei de la intrare, lăcașul a fost ridicat în anul 1649

Detalii principale / personalități / evenimente:

Biserica mănăstirii de la Negoiești cu hramul ,, Sfinții Arhengheli Mihail și Gavriil'' este ctitoria domnitorului Matei Basarab din 1649, este construită din piatră și cărămidă, repictată după invazia din 1680 de către pictorul Constantin Lecca în stil occidental în 1861-1865. Catapeteasma este sculptată de Constantin Babic, din lemn aurit de tisa și de tei în stil baroc. Biserica este foarte impunătoare, are înălțimea de 31 de metri, lungimea de 18 metri, lățimea de peste 7 metri, grosimea zidului bisericii este de 1,2 merti în unele locuri depășind 2,5 metri. Ultima mare reparație, cu unele modificări, se face în 1864 de către arhitectul Schlater. În anul 1650 mănăstirea este vizitată de Patriarhul Macarie al Antiohiei alături de diaconul Paul de Alep care scrie despre ea în lucrarea ,,Călătoriile Patriarhului Macarie al Antiohiei în Țările Române''.În 1680, potrivit unei însemnări ce se află în fondul mănăstirii Cotroceni, are loc prima invazie a turcilor, jefuiesc mănăstirea și dau foc satului. O altă însemnare din 1790, face precizarea că în anul 1737 a avut loc la mănăstirea Negoiești convorbiri între Constantin Vodă Mavrocordat și Ibrahim Pașa de Rusciuc pentru a lua unele măsuri care să ducă la diminuarea conflictelor de graniță. Domnitorii fanarioți care mergeau la scaunul de domnie de la București, în drumul lor poposeau la mănăstirea Negoiești. În prima jumătate a sec. al XIX-lea mănăstirea a fost ocupată de ruși, a fost jefuită de tătari și bulgari, a urmat apoi o perioadă cănd turcii au trecut pe la mănăstire în drumul lor spre București în timpul revoluției de la 1821. La 1810, pe lângă biserica mănăstirii funcționa o școală pentru copiii satului, instruiți chiar de preotul Iordache sin Vasilache. În perioada 1851-1852 a staționat aici un efectiv al armatei austriece care urmărea să pătrundă în Peninsula Balcanică. Despre această mănăstire au scris personalități culturale și artistice precum: Dimitrie Bolintineanu, ministru cultelor și instrucțiunii publice pe vremea reformelor lui Cuza, au corespondat cu stareții mănăstirii Alexandru Odobescu și pictorul Constantin Lecca. Mănăstirea a fost descrisă și de maiorul Ioan Papazoglu în 1865 când alcătuia un repertoriu geografic al județelor din Muntenia. Istoricul Nicolae Iorga o pomenește în lucrarea sa ,, Istoria Bisericii Romînești'' descriind cele două inscripții în limba greacă, sunt două cruci ale unor egumeni greci morți pe aceste meleaguri. În anul 1864 în urma secularizării, mănăstirea devine biserică de mir. La cutremurul din 1977 este grav avariată, începând cu anul 1982 se încep lucrări de reparație, fondurile fiind insuficiente preotu paroh Nicolae Trușcă a alcătuit un proiect din fonduri europene nerambursabile de restaurate, consolidare, punerea în valuare și introducerea în circuitul turistic al complexului medieval.

Scurt istoric:

Biserica- mănăstire cu hramul Sființilor Argangheli din satul Negoiești, comuna Șoldanu este ctitoria Doamnei Elena soția Domnului Matei Basarab din 1649. Pe vremea domnitorului Radu Șerban (1602-1610), slugerul Stanciu a început zidirea bisericii Negoiești, cu bani împrumutați de la preotul Radu, fiind mazilit, biserica a fost terminată de către doamna Elena soția domnitorului Matei Basarab, după cum grăiește pisania în limba slavonă de la intrarea în biserică. ,, Acest cinstit și dumnezeiesc hram, cu toate cele ale monăstirii s-au zidit de binecinstitoarea doamnă Elena, soția marelui domn Io Matei Basarab voievod a toată țara Ungrovlahiei în anii 1648-1649''. La început a fost o mănăstire de călugări greci și români, compusă din lăcașul propriu-zis, zidită din piatră și cărămidă, chiliile, în număr de opt prevăzute cu pivnițe din cărămidă și acoperite cu șindrilă, turnul clopotniță, zidul de incintă din cărămidă înalt de peste 3 m și gros de 1 m.Lăcașul a fost închinat Sfântului Munte Athos. Mănăstirea a devenit foarte importantă, domnitorul Matei Basarab a avut aici timp de 10 ani, între 1640-1650, o reședință de vară unde întrunea Divanul Țării, emitea hrisoave, primea ambasadori. Domnitori ai Țării Românești ( Constantin Brâncoveanu), numeroși boieri precum Manu, Cantacuzino au făcut însemnate danii mănăstirii: obiecte bisericești, cărți religioase, moșii-Negoiești, Potcoava, Valea lui Soare, însuși domnitorul a înzestrat-o cu danii -un eleșteu plin cu pește, pogoane de vii la Greaca, sălașe de țigani. Mănăstirea a fost vizitată de Patriarhul Antiohiei și călătorul sirian Paul de Alep,aici au avut loc, după cu reiese din documentele studiate, convorbiri între domnitorul Constantin Mavrocordat și Pașa de Rusciuc Ibrahim. Aici au poposit, după cu reiese din scrierile aflate în arhiva bisericii, personalități culturale și istorice precum: Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Iorga, Vasile Drăghiceanu, toți aceștia s-au ocupat de istoria acestui așezământ, tăvălit de vremuri prin istorie. Odată cu legea secularizării, mănăstirea a fost transformată în biserică de mir. Prădată de turci, refăcută parțial, apoi distrusă, în anii 1861-1865 fresca este refăcută de către pictorul Constantin Lecca iar catapeteasma sculptată de către sculptorul Constantin Babiu, o adevărată dantelărie fină țesută în lemn aurit de tisa și de tei în stil baroc.

Prezentare (compunere/eseu/interviu):

Despre biserica fostei mănăstiri Negoiești am aflat multe lucruri interesante cu ocazia vizitei pe care am avut-o împreună cu câțiva colegi și cu d-na dirigintă. Am plecat pe drumul vechi de secole spre ceea ce istoricii afirmau că domnitorul Matei Basarab a ctitorit aici un ,, mărgăritar’’ în câmpia arsă a Bărăganului. Undeva la marginea satului am descoperit-o, înălțătoare, frumoasă, biserica fostei mănăstiri Negoiești. Despre istoria acestui sfânt lăcaș am aflat de la părintele paroh Nicolae Trușcă, un om blănd, bucuros de oaspeți, încărunțit, un adevărat ,, sfânt’’ coborât de pe pereții bisericii. Biserica este ctitoria marelui voievod Matei Basarab și a soției sale doamna Elena în anii 1648-1649, are hramul Sfinților Îngeri Mihail și Gavriil. La vremea începuturilor, Complexul arhitectural medieval era format din lăcașul propriu-zis al bisericii, construită din piatră și cărămidă, cu trei turle, în formă de cruce greacă, cu ferestre înalte, de chiliile călugărilor, opt la număr, prevăzute cu pivnițe, din cărămidă și învelite,inițial, cu șindrilă, turnul clopotniță realizat din cărămidă, zidul înconjurător, înalt și gros din cărămidă și cimitirul. Astăzi în picioare a mai rămas doar sfântul lăcaș, restul sunt ruine. În Istoria Țării Românești cronicarul Radu Popescu face mențiunea că această mănăstire este cel mai nou lăcaș de cult al domnitorului Matei Basarab și a doamnei Elena, care la un an după construcție a închinat-o la Sfântului Munte Athos. Pe la 1650, conform documentelor, a fost vizitată de Patriarhul Macarie al Antiohiei împreună cu diaconul Paul de Alep. Mănăstirea a primit numeroase danii de la domnii Țării Românești, de la numeroși boieri pământeni. Mănăstirea a fost loc de întâlnire și discuții între Constantin Vodă Mavrocordat și Ibrahim Pașa de Rusciuc, despre istoria acestui așezământ, tăvălit de vremuri prin istorie, s-au ocupat Nicolae Iorga, Vasile Drăghiceanu, Alexandru Odobescu. Peste biserică însă, începând cu 1680, s-au năpustit mai întâi turcii, care i-au luat clopotul și le-au scos ochii sfinților de pe pereți, jefuită de trupele austriece, rusești, tătărăști, ea a reînviat precum pasăre Phonix, din propria durere. Toate s-au dus, doar biserica a rămas în picioare, mărturie a unei dăinuiri în credință, dincolo de puterea noastră de pricepere. La 1810, pe lăngă biserica mănăstirii funcționa o școală pentru copiii satului, instruiți chiar de preotul Iordache sin Vasilache ,, globit de neam român’’. Profanată de turci, refăcută parțial, apoi distrusă, în anii 1861-1865, fresca bisericii este realizată de pictorul Constantin Lecca iar catapeteasma este lucrarea sculptorului Constantin Babic, o dantelărie fină, din lemn de tei. Ignorată de autorități, lipsită de fonduri, biserica monument istoric cade din nou într-un nergru coșmar, ploile ,vântul, înghețurile îi distrug acoperișul, apele topesc sfinții pictați de Lecca, și totuși mai există speranță, un proiect de 3 mil de euro, obținut de părintele din fonduri europene, vor reface în întregime acest superb așezământ. Ne despărțim cu greu de biserica din Negoiești, dar cu speranța revederii. Toți cei care sunteți iubitori de istorie vă recomandăm să poposiți, timp de ceva ceasuri, trecând pragul acstei minunate biserici, meditând la ,, tăvălită de vremuri prin istorie’’. Vasile Ruxandra, Ghirea Marina-Școala Gimnazială ,, Grigore Moisil’’-Ulmeni-Călărași


                     



01-01-1970       ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,GRIGORE MOISIL'' LOC. ULMENI       0 comentarii

    

Organizatori

Organizator: 
  »   Liceul Tehnologic "Ion Creangă", comuna Pipirig
Parteneri:
  »   Inspectoratul Școlar Județean Neamț
  »   Palatul Național al Copiilor București
  »   Palatul Copiilor Botoșani
  »   Palatul Copiilor Bacău
  »   Clubul Copiilor Odobești.

    

Contact organizatori

Prof. Cristian Vatamanu
Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”, comuna Pipirig
cristis.cris@gmail.com
Facebook cristis.cris
Google Plus cristis
Twitter cristis.cris
Linkedin cristis.cris
Website cristis.ro

    

Contact

Liceul Tehnologic ”Ion Creangă”
Str. David Creangă, Comuna Pipirig, județul Neamț
Telefon: 0233-252014, Fax: 0233-252014
Email: licpipirig@yahoo.ro